Dispozitive de stocare

CD-ul
Compact discul constituie un suport de memorie externă cu caracteristici superioare faţă de discurile flexibile . CD-ROM-ul (Copmact Disc Read Only Memory) reprezintă suportul de memorie în plină ascensiune datorită facilităţilor deosebite pe care le prezintă, atât în ceea ce priveşte tehnologia avansată de fabricaţie, cât şi în modul de organizare şi de accesare a informaţiilor .Stocarea şi accesarea datelor de pe CD-ROM-uri, se realizează prin mijloace optice cu o viteză mult mai rapidă, care reduc numărul de componente mecanice şi măresc fiabilitatea suportului. Si in aceasta privinta exista tendinta de raspandire a unitatilor CD-uri care sa permita atat citirea cat si scrierea informatiilor. Aceasta fiind inca foarte costisitoare, nu sunt accesibile tuturor utilizatorilor iar in al doile rand numarul reinscrierilor pe un CD este limitat iar unele unitati nu permit decat o singura reinscriere.

DVD-ul
Deşi capacitatea de stocare a unui CD este semnificativă,multe programe şi jocuri incep să aibă dimensiuni din ce in ce mai mari;au apărut deja enciclopedii sau programe pe 4-5 CD-uri. Problema aceasta este rezolvată prin apariţia DVD-ului,următorul pas după compact disc.DVD-ul va fi foarte important pentru utilizatorii computerelor pentru ca va fi folosit pentru cele mai mari şi mai interesante jocuri,pachete de programe şi filme.Tehnologia DVD va inlocui,probabil,casetele video care există la ora actuală pe piaţă.Un disc DVD arată ca un CD obişnuit,dar punctele purtătoare de informaţie binară (0 şi 1) sunt mult mai mici şi mai apropiate unele de altele.Aşa că in loc de 650 MB de informaţie care pot fi stocaţi pe un CD, un DVD poate stoca acum pană la 4,7 GB.Spre deosebire de CD,un DVD poate avea două feţe pe care să se inregistreze informaţie,aşa că intorcandu-l se mai pot citi incă 4,7 GB de informaţie.Iar pe viitor discul va avea mai multe straturi in interior astfel că va putea stoca peste 15 GB – sufficient pentru cel mai mare program imaginabil.

Memoria Flash

Complexitatea operaţiilor efectuate de un calculator, ca şi viteza sa de calcul, depind – în principal – de capacitatea, viteza şi organizarea memoriei sale; de fapt istoric vorbind, evoluţia calculatoarelor electronice, prin cele patru generaţii, a fost determinată în mare măsură de creşterea capacităţii şi vitezei memoriei lor.Memoria flash este o formă de memorie non-volatilă pentru calculator care poate sã fie ştearsă electric şi reprogramată. Spre deosebire de EEPROM(Electronically Erasable Programmable Read-Only Memory), memoria flash este ştearsă şi programată în blocuri compuse din locaţii multiple (în memoria flash timpurie întreg cipul trebuia sã fie şters dintr-o dată). Memoria flash este non-volatilă, ceea ce înseamnă că nu are nevoie de energie pentru a menţine informaţia stocată în cip. În plus memoria flash ofera un timp de acces pentru citirea datelor foarte rapid şi o mai bună rezistenţă la şocurile cinetice decât hard disk-urile. Aceste trăsături explică popularitatea memoriei flash pentru aplicaţii ca de exemplu stocarea pe dispozitive baterie-putere. O alta ispită a memoriei flash este faptul că este aproape indistructibilă de un mediu fizic obişnuit fiind în stare să reziste la presiuni intense şi la apă fiartă.

Smart Media

SmartMedia(numită iniţial SSFDC, prescurtare de la Solid State Floppy Disk Card – cartelă de dischetă semiconductoare) este cea mai simplă dintre dispozitivele de memorie flash. Cartelele SmartMedia conţin numai memorie flash, fără nici un circuit de control. Această simplitate înseamna că pentru asigurarea compatibilităţii între diferitele generaţii de cartele SmartMedia este necesară modernizarea dispozitivelor care folosesc memoria SmartMedia. Dezvoltarea acestui standard este coordonată de SSFDF.

Multi Media Card

MultiMediaCard (MMC) este cel mai nou şi mai mic dispozitiv de stocare cu memorie flash conceput pentru aparatele foto digitale şi o mare varietate de alte dispozitive, inclusiv telefoane inteligente, playere MP3 şi camere video digitale. Memoria MMC a fost dezvoltată în comun de SanDisk şi Infineon Technologies AG (anterior Siemens AG) în noiembrie 1997. Cartelele MMC folosesc o interfaţă serială simplă, cu 7 pini, pentru conecatrea dispozitivelor şi conţine o memorie flash cu tensiune scăzută. A fost propusă pentru dezvoltarea unei versiuni sigure, SecureMultiMediaCard , pentru stocarea în memorie flash a muzicii digitale protejată prin copyright. În 1998 a fost fondata MMC Association, pentru susţinerea standardului MMC şi sprijinirea dezvoltării unor noi produse.

Memory Stick

Compania Sony, care produce atat calculatoare notebook, cât şi o mare varietate de aparate foto digitale şi camere video, are o versiune proprie, brevetată, de memorie flash, numită Sony Memory Stick. Aceste dispozitive au un comutator unic de protectie la ştergere, care împiedică ştergerea accidentală a fotografiilor. Sony a acordat licenţa tehnologiei Memory Stick şi altor companii, cum ar fi Leaxer Media.

Ata Pc Card (PCMCIA)

Deşi tipodimensiunea PC Card (PCMCIA) este acum folosită pentru orice, de la adaptoare pentru jocuri la modemuri şi de la interfeţe SCSI la adaptoare de reţea, iniţial a fost utilizată pentru memoriile de calculator, aşa cum arată şi vechiul acronym, PCMCIA(Personal Computer Memory Card International Association).Spre deosebire de modulele RAM obişnuite, memoria Pc Card se comporta ca o unitate de disc, folosind standardul PCMCIA ATA(at Attachament). Cartelele PC Card pot avea trei grosimi, dar toate au lungimea de 3,3 inci şi lăţimea de 2,13 inci.

Bibliografie

1. Negroponte Nicholas – “Era digitală”, Editura All, Bucureşti, 1999

2. Surcel Traian, Sofronie Gheorghe “Informatica Generală”, Editia IV – vol. II

3. www.wikipedia.org

Taboide pentru summit, zic!

Cum poate fi vazut in presa tabloida summit-ul NATO?!

Intalniri de gradul I, plimbari intre Bucuresti, Neptun si baza militara Kogalniceanu, discutii aprinse, suparari si tensiune, fiecare dintre aceste elemente au fost surprinse in diferite ipostaze de catre mai marile tabloide autohtone. Putem face o trecre rapida in revista, pentru a surprinde cele mai "importante", "picante" si "reale" (de multe ori) stiri ce au tinut prima pagina in timpul istoricului summit bucurestean.

Libertatea povestea cum reporterii au inchiriat o camera la acelasi hotel la care a fost cazat si cel mai puternic om al pamantului, Bush si cum au fost extrem de surprinsi de "conditiile ireprosabile" in care ar fi trebuit sa locuiasca acesta. Pete pe covor, lenjerie de pat murdara si filme cu trei de x il asteptau cu bratele intinse pe presedintele SUA. Din aceeasi serie de varii presupuneri (si le zic presupuneri pentru ca mi se pare incredibil, in primul rand sa poti inchiria o camera la acelasi hotel la care este cazat Bush si chiar in acelasi timp...ca FBI, CIA sau chiar SRI ar fi stat degeaba), apare lansata "pastila efervescenta mediatica", cum ca o anume domnisoara si-ar vinde trupul celui mai influent om politic pe mareata suma de 57 de lei. Daca apuci si ai rabdarea necesara pentru a citi articolul pana la capat, vei ramane surprins ca nu este vorba decat de pachetul de filme contra-cost dsponibile in orice hotel din tara si nu numai, printre care si filme pentru adulti. Problema acestui articol este ca amageste cititorul, incearca sa-l agate cu un titlu cu mult peste puterile textului. Oare au vrut sa sugereze gazetarii ca vom avea parte de un nou scandal gen "Monica si Bill"? Poate sunteti voi liberi in exprimare, insa cam cat de batuti in cap ne credeti pe noi, cititorii, ca sa presupuneti ca am putea inghiti asa o galusca de mare?

Din seria articolelor ambigue, il pot mentiona si pe cel din Cancan cu titlu de-o schioapa, cum ca Basescu nu l-ar fi asteptat pe Bush la aeroport. Explicatia? Nu vine niciodata, iar informatia este eronata. La aterizarea in Romania, care a avut loc pe pista bazei militare Kogalniceanu presedintele SUA a fost intampinat de Basescu. Doar la aeroportul Henri Coanda nu a fost asteptat de formatia completa. Problema este ca in articol nu este specificat acest lucru, nici macar ca o nota de subsol. Nu! Cititorul poate sa inteleaga ce vrea. Asa as fi inteles si eu daca nu as fi vazut evenimentul in direct la televizor. Insa am fost cu o secunda mai inteligenta si l-am observat pe Basescu protocolar asteptand coborarea din avion a lui Bush.

Se pare ca aceste amanunte nu intereseaza, de vreme ce nimeni nu a semnalat greseala. In schimb, cred ca pe mai toata lumea interesa un anumit top, si anume cel al celor mai frumoase femei de la summit. Castigatoare a fost proclamata Mehriban Arif qizi Aliyeva, sotia presedintelui Azerbaidjanului, insa nici Maria Basescu, prima doamna a Romaniei, nu a fost trecuta cu vederea, fiin d chiar preferata lui Bush. Pintre cele mai atragatoare femei ale summit-ului mai putem trece in revista pe Dora Bakoyannis, ministrul de externe al Republicii Elene si chiar pe soprana Alexandra Coman, logodnica ministrului de externe al Romaniei, Adrian Cioroianu.

Ca si concluzie, s-au analizat mai mult subiecte cum ar fi copacii plantati, florile care au crescut peste noapte pe proaspat spalatele bulevarde bucurestene, numarul cainilor adunati si dusi departe, din calea coloanelor oficiale, aripile de la "Air Force One", despre ce si cum a mancat fiecare demnitar si cine cu cine a avut o intrevedere intre patru ochi, neoficiala. Cert este ca tabloidele romanesti si-au indepinit cu varf si indesat indatorirea de a informa cititorul avid de mondenitatile summit-ului, cu "perieri" profesionale si minciuni "cu mot in frunte".

Din fasa si pana la maturitate...

Generatii de calculatoare

Momentul initial al istoriei calculatoarelor este, de obicei legat de numele matematicianului englez Charles Babbage. El a propus in anul 1830 o Masina Analitica care a anticipat in mod fascinant structura calculatoarelor actuale. Ideile sale au devansat cu peste 100 de ani posibilitatiile tehnologice ale vremii sale. Inaintea a mai fost incercari in acest domeniu ale lui Leibnitz si Pascal (sec al XVII-lea) .

Urmatorul moment de referinta este anul 1937, cand Howard Aiken, de la Universitatea Harvard a propus Calculatorul cu secventa de Comanda Automata, bazat pe o combinatie intre ideile lui Babbage si calculatoarele elertromecanice, produse de firma IBM. Constructia acestuia a inceput in anul 1939 si s-a terminat in anul 1944, fiind denumit Mark I . El a fost in principal primul calculator electromecanic, fiind alcatuit din comutatoare si relee.

Inlocuirea releelor cu tuburi electronice a constituit un important pas inainte. Rezultatul a fost concretizat in calculatorul ENIAC ( Electronic Numerical Integrator And Computer ), primul calculator electronic digital. El contine circa 18.000 de tuburi electronice si executa 5.000 de adunari pe secunda, avand o memorie de 20 de numere reprezentate in zecimal. Programarea sa se realiza prin pozitionarea a circa 6.000 de comutatoare, cu mai multe pozitii. O semnificatie aparte o are faptul ca in arhitectura calculatoarelor Mark I si ENIAC, intrau mai multe elemente de calcul, ce lucrau in paralel la o problema comuna, fiind dirijate de o singura unitate de comanda . Aceasta solutie a fost aleasa datorita vitezei reduse a fiecarei unitati de calcul, in parte. La versiunea urmatoare s-a renuntat la aceasta structura paralela de calcul, deoarece s-a considerat ca viteza unei unitati de calcul, realizata cu circuite electronice, este suficienta . Solutia prelucrarii paralele a fost reluata ulterior dupa anii 80’ pentru marirea performantelor unui sistem de calcul; astfel in 1996 Firma INTEL a realizat un supercalculator ce foloseste peste 7000 de procesoare PENTIUM utilizand tehnica „de calcul masiv” (utilizat pentru simularea testelor nucleare, in cercetari genetice, spatiale, meteorologice).

De remarcat ca la realizarea primelor calculatoare, in calitate de consultant al echipei, a lucrat si matematicianul John von Neumann, unul dintre matematicienii importanti ai secolului XX. De altfel, la realizarea calculatorului EDVAC ( primul calculator cu circuite electronice ) el a stabilit 5 caracteristii principale ale calculatorului cu program memorat :

1. Trebuie sa posede un mediu de intrare, prin intermediul caruia sa se poata introduce un numar nelimitat de operanzi si instructiuni .

2. Trebuie sa posede o memorie, din care sa se citeasca instructiunile si operanzii si in care sa se poata memora rezultatele.

3. Trebuie sa posede o sectiune de calcul, capabila sa efectueze operatii aritmetice si logice, asupra operanzilor din memorie. 42849kqx13hef5o

4. Trebuie de asemenea sa posede un mediu de iesire, prin intermediul caruia un numar nelimitat de rezultate sa poata fi obtinute de catre utilizator.

5. Trebuie sa aiba o unitate de comanda , capabila sa interpreteze instructiunile obtinute din memorie si capabila sa selecteze diferite moduri de desfasurare a activitatii calculatorului pe baza rezultatelor calculelor .

Primul calculator comercializat a fost UNIVAC (UNIversal Automatic Computer ) realizat pe structura calculatorului EDVAC, in anul 1951. In anii urmatori, dezvoltarea calculatoarelor a devenit exploziva, la mai putin de zece ani intervenind cate o schimbare care a fost interpretata drept aparitia unei noi generatii de calculatoare. Ele pot fii clasificate astfel :

Generatia I (1946-1956) caracterizata prin :

· Hardware: relee, tuburi electronice ;

· Software: programe cablate, cod masina, limbaj de asamblare ;

· Capacitate de memorie : 2 Kocteti ;

· Viteza de operare : 10.000 de operatii/sec. ;

· Calulatoare : ENIAC, UNIVAC, IBM ;

Generatia a II–a (1957-1963) marcata de aparitia tranzistorului

· Hardware: tranzistoare, memorii cu ferite, cablaj imprimat ;

· Software : limbaj de nivel inalt ( Algol, Fortan)

· Memorie : 32 Kocteti ;

· Viteza : 200.000 de instructiuni/sec

· Calculatoare : IBM 7040, NCR501 ;

Generatia a III–a (1964- 1981) caracterizata prin :

· Hardware : circuite integrate ( la inceput pe scara redusa, apoi pe scara medie si larga ; scara de integrare se refera la numarul de componente electronice pe unitatea de suprafata ), cablaje imprimate multistrat , discuri magnetice, apararitia primelor microprocesoare ;

· Software : limbaje de nivel foarte inalt, programare orientata pe obiecte B.Pascal, programare structurata LISP, primele programe pentru grafica si baze de date .

· Memorie : 1÷2 Mocteti ;

· Viteza : 5.000.000 de operatii/sec ;

· Calculatoare : IBM 370 , FELIX

· Comunicatii : Primele comunicatii prin satelit, transmisia de date prin fibra optica.

Generatia a IV-a (1982-1989) caracterizata prin :

· Hardware: circuite integrate pe scara foarte mare ( VLSI ) , sisteme distribuite de calcul, apar microprocesoarele de 16/32 biti, primele elemente optice (discurile optice ) ;

· Software : Pachete de programe de larga utilizare, sisteme expert , sisteme de operare, se perfectioneaza limbajele de programare orientate pe obiect, baze de date relationale ;

· Memorie : 8÷10 Mocteti ;

· Viteza : 30 de milioane de instructiuni/sec ;

· Caculatoare : INDEPENDENT, CORAL, IBM (apar mai multe versiuni)

Generatia a V-a ( 1991- 2002 ) in curs de dezvolatare

· Hardware : circuite integrate pe scara ultralarga ULSI ( proiectare circuite integrate 3D ), arhitecturi paralele, alte solutii arhitecturale noi ( retele neurale etc. ), proiectele galiu-arsen .

· Software : limbaje concurente,programare functionala, prelucrare simbolica , baze de cunostiinte, sisteme expert evoluate,programe de realitate virtuala, acum apar si sistemele de operare windows. Aceasta perioada este marcata de aparitia internetului si extinderea rapida a acestei retele mondiale.

· Memorie : de la zeci,sute de Mocteti pana la Gocteti ;

· Viteza : 1G de instructiuni /sec – 3 G de instructiuni/sec

· Comunicatiile: au atins un nivel nemaiintalnit.. emisiile radio de ordinul GHz, retele globale pe fibra optica , retele de comunicare prin satelit.

· Calculatoare : o gama foarte larga de calculatoare .

Bibliografie :

1. Vasile Lungu - “Programarea in limbaj de asamblare”, Editura Teora, 2001

http://facultate.regielive.ro/cursuri/calculatoare/bazele_tehnologiei_informaticii-33448.html

Istoria "Civilizatiei Strazii"

Capitolul I: Gentilete fara batranete si viata fara de nesimtire

Noua, fetelor, ni se pare cateodata, daca nu mereu, absurd sa mai visam cu ochii deschisi la feti-frumosi cu mot in frunte, la cei care se poarta cu manusi, ofera o floare fara un motiv exact si fara substraturi de alta natura si iti soptesc vorbe frumoase de la sine putere.
Am patit ceva...e ridicol sa spun "am patit", dar, cum pare de domeniul fantasticului, prefer sa-i zic asa si sa va las pe voi sa decideti daca am dreptate sau nu. Era o zi de luni insorita, prima dupa o saptamana si ceva, cred, de ploi dupa ploi si iar ploi si friggg... Deci, cum spuneam, era luni si am zis ca ar fi momentul ideal pentru o plimbarica pana in Supercopou cu Manuelita, coega mea de suferinta, nu de alta, dar trebuie sa profiti de vreme, ca nu stii ce-ti pregateste...Ei, am ajuns la un magazin, ne-am umplu vreo doua plasute cu de-ale gurii si am plecat zburdalnice inspre casa, faceam consemnari asupra starii vremii, soaele ne mangaia chipurile crispate dupa atata intunecime si vorbeam...
Vorbeam atat de mult, incat ne-am dat seama tarziu ca in palavrageala noastra am uitat lucrul esential... "vai, draga, nu ne-am luat Cola, ce ne facem?!" Noroc pentru noi, in cale mai era un magazin, ce-i drept ascuns, dar exista! ne-am indreptat pasii rapid spre magazinasul cu pricina si bucuroase am comandat licoarea vietii, cea fara de care ziua nu mai avea nici un sens. Nici nu stiam ce avea sa se intample! Eram noi doua si cu vanzatoarea, trei. Putin, ziceam...Si cum gandeam eu ca suntem prea putine, chiar si pentru un magazin atat de mic, intra un domn de varsta o treia, sau, cum ar zice el cu eleganta-i caracteristica, in floarea varstei. Respectuoasa, zic un Buna ziua pe varful buzelor, pentru ca il stiam. Mi-a fost mentor in primul an de studentie si de atunci stiam cu totii cu cata eleganta si gentilete se poate purta un barbat. Ei bun, ne-a mai demonstrat o data ca, pe vremea bunicii, barbatii erau altfel. Dupa o serie de politeturi si intrebari de complezenta, a facut un gest care ne-a lasat cu gura cascata si pe mine, si pe Manuelita mea si cel mai tare pe biata vanzatoare, care ramasese de-a dreptul frapata. Ne-a aruncat un "Tineti, fetelor, ca sa aveti o zi mai frumoasa!" si cu zambetul pe buze ne-a oferit cate un fruct.
Nu pentru ca nu am fi avut posibilitatea financiara sa ne cumparam acel fruct ne-a bucurat gestul sau, nu pentru ca atitudinea lui parinteasca ne-ar fi facut sa consideram gestul ca pe unul la locul lui, ci pentru ca ne-a demonstrat ca civilizatia strazii este compusa nu numai din don-juani, smecherasi si tupeisti, ci si dintr-o mica, dar importanta categorie: cei cu eleganta in purtare, rafinament si finete.

Va multumim, domnule profesor, pentru inca o lectie de viata!

Din familia “Cat de tare poate fi un ou moale”:

Cum s-a decodat cel mai bine codificat mesaj?

“Una dintre masinile care a nascut cele mai multe pasiuni si controverse in randul oamenilor nu se numeste Ferrari, ci Enigma”.

Enigma
Cea care a avut un important cuvant de spus in privinta invingatorilor celui de-al doilea razboi mondial, este de fapt o masina electro-mecanica portabila care se bazeaza pe rotori montati pe cilindri pentru a cifra si descifra informatia. Enigma insumeaza o intreaga familie (mai multe variante dezvoltate), aparand initial cele comerciale, din care au derivat cele militare, mai sigure si imbunatatite.
Masina de codat a fost dezvoltata de Arthur Scherbius incepand cu anul 1919. Prima versiune, Enigma A, a fost comercializata in 1923, chiar de catre compania infiintata de catre creatorul ei. Marina germana a fost prima care a adoptat modelul comercial Enigma D in 1926, fiind preluata in 1929 de armata germana, care i-a adus imbunatatiri. Astfel a aparut varianta militara, denumita de germani Masina M.
A fost comercializata in Europa si in restul lumii la inceputul anilor 1920, fiind adaptata ulterior pentru utilizatorii militari si diplomatici. Aceasta masina a fost ridicata la rangul de vedeta cu putin inainte de cel de-al doilea razboi mondial, traindu-si momentele de glorie chiar in timpul razboiului.

Codarea informatiilor
Codarea informatiilor incepe prin trecerea curentului electric printr-o serie de componente. Curentul este transmis presand o litera pe claviatura. Dupa ce traverseaza o retea complexa de fire, o lampa indica litera cifrata. Prima componenta este o serie de rotite adiacente, numite rotori, care contin fire electrice utilizate in codarea mesajului. Rotorii se invart, variind configuratia complexa a retelei de fiecare data cand o litera este tastata. Masina Enigma poate utiliza si o alta roata, numita reflector si o componenta, numita plugboard, care permit codificarea si mai complexa a mesajului.
In timpul celui de-al doilea razboi mondial, germanii au dezvoltat mai multe variante ale masinii, folosite in comunicarile radio si in cele telegrafice. Chiar si buletinele meteo sunt codate cu Enigma. Spaniolii, in timpul Razboiului Civil Spaniol, chiar si italienii, in timpul celui de-al doilea razboi mondial, utilizeaza una dintre versiunile masinii, neschimbata, pentru comunicatiile militare. Aceasta imprudenta este in folosul britanicilor, care vor sparge mai usor acest cod, ceea ce va contribui la infrangerea flotei italiene de catre cea britanica la Matapan.

Descifrarea codului
Polonezii incep sa lucreze cu Enigma din 1928. In 1929, ei intercepteaza o masina Enigma trimisa de la Varsovia catre Berlin, care trebuia transportata cu o valiza diplomatica , dar o eroare de expeditie permite serviciilior poloneze sa examineze continutul. Chiar daca este vorba despre o versiune comerciala destul de primitiva, ea le confirma polonezilor ca germanii folosesc masiv masinile Enigma pentru a-si cifra mesajele.
Codul a fost intr-adevar spart in 1933 de catre matematicienii polonezi Marian Rejewski, Jerzy Rozycki si Henryk Zygalski, cu ajutorul unor mijloace electromecanice, supranumite bombe. Marian Rejewski, un matematician polonez de numai 27 de ani, gaseste printr-o modalitate matematica cei doi parametri esentiali, o descoperire esentiala atat la nivel tehnic cat si strategic. Matematicianul descopera o redundanta in cifrarea mesajelor de catre operatorii militari. Se pare ca acestia foloseau un cuvant scurt pe care il dublau, noua secventa cifrata fiind plasata la inceputul mesajului. Descoperirea legaturii dintre cuvantul dublat si cheia mesajului, a revelat si legatura dintre corespondente, cum ar fi cea dintre miscarea rotorilor si cablajul intern al masinariei. Chiar daca cele trei litere originale sunt necunoscute, se stie ca numarul cablajelelor care pot transforma acele trei litere intr-o secventa particulara sunt limitate. Rejewski le numeste lanturi.
Spionii polonezi au reusit la un moment dat sa obtina un manual vechi de utilizare al masinii Enigma. Acesta oferea un exemplu de cifrare in clar, cheia si rezultatul odata cifrat. Dupa o studiere atenta, rezultatul era de 105 456 variante de lanturi posibile. Datorita echipei lui Marian Rejewski, s-au descoperit mai multe tehnici pentru a accelera calculele.
Britanicii au dezvoltat acelasi gen de tehnica, bazata pe o grila, tehnica care avusese rezultate pozitive folosita pe Enigma comerciala, insa fara a inregistra vreun succes in ceea ce o priveste pe cea militara.
Chiar si cu aceste descoperiri, matematicienii polonezi nu facusera avansuri importante in spargerea acestor coduri, ceea ce a dus la realizarea "bombei criptografice", un adevarat calculator electromecanic, realizat in 1933. Desi ocupa un spatiu enorm, castigurile erau enorme: masinaria reusea sa obtina o cheie in doua ore.
In timpul razboiului, germanii reusesc cumva sa isi dea seama de schimbarile ce trebuiau operate, pentru a zadarnici eforturile aliatilor de a le sparge codurile, prin urmare au imbunatatit Enigma, introducand doi rotori suplimentari si intrerupand procedura de repetitie a codurilor de la inceputul mesajelor. Din acest moment, polonezii isi impartasesc rezultatele britanicilor si francezilor, deveniti aliati, efortul de spargere a codurilor devenind unul comun.
Inainte de cel de-al doilea razboi mondial a fost considerata ca find sigura, insa criptologii britanici (continuand munca omologilor lor polonezi) au fost capabili sa descifreze mesajele protejate ale acestor masinarii. Informatiile obtinute datorita acestei surse le-au oferit un real avantaj strategic asupra inamicilor. S-a estimat ca razboiul din Europa s-a terminat cu cel putin un an mai devreme datorita descifrarii mesajelor nemtesti.

Micile erori interne ale masinilor, erorile de procedura ale operatorii militari ai Enigmei, cat si deciziile politice neinspirate ale autoritatilor au jucat un rol important in diminuarea complexitatii codului mesajelor.


Bibliografie:
1. N. KOBLITZ- A course in number theory and cryptography, Springer- Verlag, 1994
2. http://www.stereciu.ro/pdfs/enigma-machine.pdf
3. http://ro.wikipedia.org/wiki

PURIM - Zarurile n-au fost aruncate

De Purim, se citeşte din Megillah povestea Esterei, soţia lui Achashverush, regele Persiei. Istoria spune că acesta se înfurie pe soţia lui, regina, în timpul unei petreceri mai sălbatice, şi pune ca aceasta să fie executată. Atunci regele caută o nouă soţie şi se indrăgosteşte de Estera, pe care o ia de soţie fără să-şi dea seama că este evreică. Aceasta, împreună cu unchiul ei in vîrstă, Mordechai, i-a salvat pe evrei de la moartea pe care le-o plănuise Haman, consilierul regelui. Purimul poate fi tradus prin "sorţi", o referire la zarurile pe care Haman le folosise pentru a alege o dată la care să-i extermine pe evrei. De cîte ori se pomeneşte numele lui Haman, atunci cînd se citeşte Megillah, evreii fac zgomot. În timpul Purimului se obişnuieşte ca oamenii să se mascheze, să organizeze carnavaluri, să pună în scenă piese şi toată lumea să sărbătorească şi să mănînce delicatese.

Această sărbătoare se ţine acum la anul 5768 după calendarul vechi evreiesc (2008 după calendarul nostru).

Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România şi comunitatea evreilor din Iaşi au organizat duminică, 2 martie, la Clubul XS Industry, sărbătoarea de Purim, una dintre cele mai importante sărbători iudaice. În fiecare an, de Purim, evreii comemorează ziua cînd au scăpat de la moartea pe care le-o plănuise sfetnicul regelui Persiei. În timpul acestei zile, se petrece, se dă de pomană oamenilor nevoiaşi şi se fac cadouri prietenilor. Purim-ul este o sărbătoare a bucuriei, o primă demonstraţie ca există o cale de salvare. În amintirea acelei zile, de peste 2500 de ani, de Purim lumea se bucură. Sărbătoarea arată şi forţa de rezistenţă şi de autoapărare a evreilor, înseamnă că o cauză dreaptă nu poate fi înfrîntă.

Bal mascat - parada medievală a bucuriei

Pincu Kaiserman, preşedintele comunităţii evreieşti din Iaşi spune că la eveniment au luat parte 70 dintre cei aproape 130 de membri ai comunităţii evreieşti din Iaşi şi nu au lipsit măştile şi costumele de carnaval, specifice acestei sărbători a miracolelor şi a veseliei. Astfel, faraoni, ţigani, clovni, romani, îngeraşi şi chiar drăcuşori nu au întîrziat să-şi facă apariţia, fiind deliciul tuturor. “Costumele sunt închiriate de la Teatrul Naţional, ori chiar cumpărate. Ele constituie, de fapt, semnul bucuriei noastre”, spune Artur Syonov, unul dintre organizatorii evenimentului. De la petrece nu a lipsit o serie de stilişti şi de make-up artist, care au pictat, efectiv, măşti pe feţele inviţaţilor ce nu au putut face rost de o costumaţie demnă de un bal mascat la nivel înalt. O atmosferă de Ev Mediu, cu prinţi şi prinţese, albinuţe şi fluturaşi, împletită cu muzică de bună calitate, şi, bineînteles, muzica tradiţională de Purim au contribuit la succesul acestei seri memorabile.

Prăjiturile specifice Purimului se numesc "buzunarele lui Haman".

Nu a lipsit mâncarea tradiţională pentru această zi. “Au fost pregătite prăjiturele speciale, în trei colţuri, denumite humântaş (Humentaschen), care îl reprezintă pe Haman, cel care a vrut să distrugă poporul evreu”, mai explică Pincu Kaiserman. Aceste prăjiturele tringhiulare umplute cu gem sau seminţe de mac, miere şi nuci, trebuie să reprezinte pălăria cu trei colţuri a lui Haman. Astfel, pe mese acestea nu au lipsit, lăsîndu-i pe invitaţi să se delecteze cu o aromă inconfundabilă de miere şi nuci.

Spre sfârşit, un roman îşi face apariţia şi surprinde prin atitudine, prezenţă şi prestanţă.



Petrecerea ar putea dura la nesfârşit!

Interviu cu un "bampir"

Ionica, zice el, este "bampir". Striga sus si tare ca nu se teme de nimic si ca va trai o vesnicie prin ceea ce face. Numara victimele si le trece cu satisfactie pe lista cu realizari profesionale.



Reporter: Vrei sa explici ce intelegi tu prin bampir?Ce este el si cu ce se ocupa?
Ionica: Pai, stai sa-ti expic...Bampiru' se este ala de umbla si da cu solutie d'aia de omoara bazdaganiile cerului. Stii tu, insescte d'astia! Adica bampirii se este aia de vine la usa oamenilor si da cu apa otravita sa extermineze gandaci si altele insescte, tantarii, floturi sau moalii. Mai se este bampir ala de zboara cu aveonu' si arunca de sus insescticid d'ala sa scape popolatia de invaziunea de mustii sau tantari din vara.

R.: De ce tocmai bampir? De ce nu altfel?
I.: Pai, tantarul face ce facea vampiru' inainte...bea sangele oamenilor. Am zis ca se potriveste cuvintele, si ca sa fac o ritma, sau cum se zice, am zis sa le potriveste si eu putin, sa se sperie orataniile. Altfel, nu s-ar fi mai inteles rostu' meseriei.

R.: Care sunt riscurile meseriei tale? Crezi ca ar reprezenta cineva sau ceva o amenintare pentru tine?
I.: NU! Io nu ma tem de nimeni si de nimica. Soareci, sobolai sau ce-o fi ele, le vin de hac fara grija. Eu, de cand lucrez in meseria asta, nu am vazut ceva care sa-mi faca rau. Ma cheama oamenii, dau cu solutie de insescticid sau pestiscid, cum s-o chema si plec. Nu stau acolo, ca nu face bine sa inhalesti vaporu'. Asa le zic si lor, sa plece, sa nu inhaleasca aeru' cu otrava. Nu am riscuri in meserie, nu ma tem de nimica.

R.: Ai vreo asteptare, speri sa avansezi in functie cu trecerea timpului?
I.: Ce voiesc eu se este sa fiu patron si eu ca tot omu', sa nu mai sun la usa omului sa se sperie de mine ca de ciuma, ca eu vin sa-i fac un bine. Vreau sa stau in aer liber, sa dau cu insescticid prin livade si gradine, sa ma lupt cu sobolai. Pe ei am eu boala! Ei sunt bucuria mea cea mare!



R.: Care este cea mai mare dorinta a ta pe plan profesional?
I.: Pai, in primul rand,vreu sa prind un guzganoi, un potcan din aia mare si gras. Am sa-l impaiesc si-l pun trofeu pe parete, sa vada lumea cam ce om cu dizinsesctia sint eu. Ca eu stiu sa-mi fac meseria, nu ca altii care stropeste oleaca si ei si gata.

R.: Prezinta-te pe scurt. Doua-trei cuvinte!
I.: Rapid, disinfectant si ambitiost.

R.: Ce-ti place cel mai mult sa faci?
I.: Sa prind guzgani, mai ales pe aia de le zice rozalii, am vazut io la tilivizor, da' n-am apucat sa prind si eu unu'. Mama-mama, ce de bani faceam cu el! Asa, doar trei-patru cobai, acolo, i-am dus la Amplicilina es a si am facut bani. Da-s buni aia, sa stiti!

R.: Ca incheiere...
I.: Pazea, potcan, moalie, flotur sau ce-oi fi, ca vine omu' cu disinsesctia!

Acum, Ionica pleaca la treaba. Zice el ca lipsa lui va duce la dezastru. Spor la treaba, Ionica! Si sa ne anunti si pe noi daca mai prinzi ceva...si cu cat dai bucata!