Or how Yankees speak their own French...
Enjoy and, come on, let's French it UP! :D
vineri, 26 martie 2010
Long time no see!
Azi nu te mint ca nu am avut timp...
Azi multumesc cuiva drag pentru ca m-a facut sa-mi fie dor sa scriu, oricand sau oricat, orice nimic ce imi trece prin cap sau doar sa scriu ceva...
Astazi e ziua in care scriu pentru mine.
Pentru ca mi-e dor de zilele in care eram obligata sa scriu....
Pentru ca mi-e dor de serile in care Manu radea de cuvintele aruncate haotic pe o hartie virtuala, sortita din fasa esecului sau uitarii...
Pentru ca abia acum pot sa rad sincer de naivitatea cu care scriam si de sperantele pe care le aveam...
Azi scriu pentru ca nu sunt constransa de nimeni, pentru ca nu am un termen limita si pentru ca nici macar nu mai pretind ca sunt jurnalist in devenire...pentru ca NU sunt, nu am fost si nici nu cred ca voi fi vreodata...
Azi scriu pentru anii ce-au trecut si pentru prietenii rataciti intr-un colt de inima...scriu ca sa-mi pot imagina un alt trecut, cu acelasi miros de tei...
Azi scriu pentru ca, in sfarsit, mi-e dor de Iasi...pentru ca imi lipsesc din numaratoarea vietii anii pierduti intr-un Copou mult prea batran pentru a duce in spate atatea povesti de viata.
Si pentru ca...
Azi scriu sa te mint ca voi reveni curand!
Azi multumesc cuiva drag pentru ca m-a facut sa-mi fie dor sa scriu, oricand sau oricat, orice nimic ce imi trece prin cap sau doar sa scriu ceva...
Astazi e ziua in care scriu pentru mine.
Pentru ca mi-e dor de zilele in care eram obligata sa scriu....
Pentru ca mi-e dor de serile in care Manu radea de cuvintele aruncate haotic pe o hartie virtuala, sortita din fasa esecului sau uitarii...
Pentru ca abia acum pot sa rad sincer de naivitatea cu care scriam si de sperantele pe care le aveam...
Azi scriu pentru ca nu sunt constransa de nimeni, pentru ca nu am un termen limita si pentru ca nici macar nu mai pretind ca sunt jurnalist in devenire...pentru ca NU sunt, nu am fost si nici nu cred ca voi fi vreodata...
Azi scriu pentru anii ce-au trecut si pentru prietenii rataciti intr-un colt de inima...scriu ca sa-mi pot imagina un alt trecut, cu acelasi miros de tei...
Azi scriu pentru ca, in sfarsit, mi-e dor de Iasi...pentru ca imi lipsesc din numaratoarea vietii anii pierduti intr-un Copou mult prea batran pentru a duce in spate atatea povesti de viata.
Si pentru ca...
Azi scriu sa te mint ca voi reveni curand!
sâmbătă, 12 aprilie 2008
Taboide pentru summit, zic!
Cum poate fi vazut in presa tabloida summit-ul NATO?!
Intalniri de gradul I, plimbari intre Bucuresti, Neptun si baza militara Kogalniceanu, discutii aprinse, suparari si tensiune, fiecare dintre aceste elemente au fost surprinse in diferite ipostaze de catre mai marile tabloide autohtone. Putem face o trecre rapida in revista, pentru a surprinde cele mai "importante", "picante" si "reale" (de multe ori) stiri ce au tinut prima pagina in timpul istoricului summit bucurestean.
Intalniri de gradul I, plimbari intre Bucuresti, Neptun si baza militara Kogalniceanu, discutii aprinse, suparari si tensiune, fiecare dintre aceste elemente au fost surprinse in diferite ipostaze de catre mai marile tabloide autohtone. Putem face o trecre rapida in revista, pentru a surprinde cele mai "importante", "picante" si "reale" (de multe ori) stiri ce au tinut prima pagina in timpul istoricului summit bucurestean.
Libertatea povestea cum reporterii au inchiriat o camera la acelasi hotel la care a fost cazat si cel mai puternic om al pamantului, Bush si cum au fost extrem de surprinsi de "conditiile ireprosabile" in care ar fi trebuit sa locuiasca acesta. Pete pe covor, lenjerie de pat murdara si filme cu trei de x il asteptau cu bratele intinse pe presedintele SUA. Din aceeasi serie de varii presupuneri (si le zic presupuneri pentru ca mi se pare incredibil, in primul rand sa poti inchiria o camera la acelasi hotel la care este cazat Bush si chiar in acelasi timp...ca FBI, CIA sau chiar SRI ar fi stat degeaba), apare lansata "pastila efervescenta mediatica", cum ca o anume domnisoara si-ar vinde trupul celui mai influent om politic pe mareata suma de 57 de lei. Daca apuci si ai rabdarea necesara pentru a citi articolul pana la capat, vei ramane surprins ca nu este vorba decat de pachetul de filme contra-cost dsponibile in orice hotel din tara si nu numai, printre care si filme pentru adulti. Problema acestui articol este ca amageste cititorul, incearca sa-l agate cu un titlu cu mult peste puterile textului. Oare au vrut sa sugereze gazetarii ca vom avea parte de un nou scandal gen "Monica si Bill"? Poate sunteti voi liberi in exprimare, insa cam cat de batuti in cap ne credeti pe noi, cititorii, ca sa presupuneti ca am putea inghiti asa o galusca de mare?
Din seria articolelor ambigue, il pot mentiona si pe cel din Cancan cu titlu de-o schioapa, cum ca Basescu nu l-ar fi asteptat pe Bush la aeroport. Explicatia? Nu vine niciodata, iar informatia este eronata. La aterizarea in Romania, care a avut loc pe pista bazei militare Kogalniceanu presedintele SUA a fost intampinat de Basescu. Doar la aeroportul Henri Coanda nu a fost asteptat de formatia completa. Problema este ca in articol nu este specificat acest lucru, nici macar ca o nota de subsol. Nu! Cititorul poate sa inteleaga ce vrea. Asa as fi inteles si eu daca nu as fi vazut evenimentul in direct la televizor. Insa am fost cu o secunda mai inteligenta si l-am observat pe Basescu protocolar asteptand coborarea din avion a lui Bush.
Se pare ca aceste amanunte nu intereseaza, de vreme ce nimeni nu a semnalat greseala. In schimb, cred ca pe mai toata lumea interesa un anumit top, si anume cel al celor mai frumoase femei de la summit. Castigatoare a fost proclamata Mehriban Arif qizi Aliyeva, sotia presedintelui Azerbaidjanului, insa nici Maria Basescu, prima doamna a Romaniei, nu a fost trecuta cu vederea, fiin d chiar preferata lui Bush. Pintre cele mai atragatoare femei ale summit-ului mai putem trece in revista pe Dora Bakoyannis, ministrul de externe al Republicii Elene si chiar pe soprana Alexandra Coman, logodnica ministrului de externe al Romaniei, Adrian Cioroianu.
Ca si concluzie, s-au analizat mai mult subiecte cum ar fi copacii plantati, florile care au crescut peste noapte pe proaspat spalatele bulevarde bucurestene, numarul cainilor adunati si dusi departe, din calea coloanelor oficiale, aripile de la "Air Force One", despre ce si cum a mancat fiecare demnitar si cine cu cine a avut o intrevedere intre patru ochi, neoficiala. Cert este ca tabloidele romanesti si-au indepinit cu varf si indesat indatorirea de a informa cititorul avid de mondenitatile summit-ului, cu "perieri" profesionale si minciuni "cu mot in frunte".
Din seria articolelor ambigue, il pot mentiona si pe cel din Cancan cu titlu de-o schioapa, cum ca Basescu nu l-ar fi asteptat pe Bush la aeroport. Explicatia? Nu vine niciodata, iar informatia este eronata. La aterizarea in Romania, care a avut loc pe pista bazei militare Kogalniceanu presedintele SUA a fost intampinat de Basescu. Doar la aeroportul Henri Coanda nu a fost asteptat de formatia completa. Problema este ca in articol nu este specificat acest lucru, nici macar ca o nota de subsol. Nu! Cititorul poate sa inteleaga ce vrea. Asa as fi inteles si eu daca nu as fi vazut evenimentul in direct la televizor. Insa am fost cu o secunda mai inteligenta si l-am observat pe Basescu protocolar asteptand coborarea din avion a lui Bush.
Se pare ca aceste amanunte nu intereseaza, de vreme ce nimeni nu a semnalat greseala. In schimb, cred ca pe mai toata lumea interesa un anumit top, si anume cel al celor mai frumoase femei de la summit. Castigatoare a fost proclamata Mehriban Arif qizi Aliyeva, sotia presedintelui Azerbaidjanului, insa nici Maria Basescu, prima doamna a Romaniei, nu a fost trecuta cu vederea, fiin d chiar preferata lui Bush. Pintre cele mai atragatoare femei ale summit-ului mai putem trece in revista pe Dora Bakoyannis, ministrul de externe al Republicii Elene si chiar pe soprana Alexandra Coman, logodnica ministrului de externe al Romaniei, Adrian Cioroianu.
Ca si concluzie, s-au analizat mai mult subiecte cum ar fi copacii plantati, florile care au crescut peste noapte pe proaspat spalatele bulevarde bucurestene, numarul cainilor adunati si dusi departe, din calea coloanelor oficiale, aripile de la "Air Force One", despre ce si cum a mancat fiecare demnitar si cine cu cine a avut o intrevedere intre patru ochi, neoficiala. Cert este ca tabloidele romanesti si-au indepinit cu varf si indesat indatorirea de a informa cititorul avid de mondenitatile summit-ului, cu "perieri" profesionale si minciuni "cu mot in frunte".
marți, 8 aprilie 2008
Istoria "Civilizatiei Strazii"
Capitolul I: Gentilete fara batranete si viata fara de nesimtire
Noua, fetelor, ni se pare cateodata, daca nu mereu, absurd sa mai visam cu ochii deschisi la feti-frumosi cu mot in frunte, la cei care se poarta cu manusi, ofera o floare fara un motiv exact si fara substraturi de alta natura si iti soptesc vorbe frumoase de la sine putere.
Am patit ceva...e ridicol sa spun "am patit", dar, cum pare de domeniul fantasticului, prefer sa-i zic asa si sa va las pe voi sa decideti daca am dreptate sau nu. Era o zi de luni insorita, prima dupa o saptamana si ceva, cred, de ploi dupa ploi si iar ploi si friggg... Deci, cum spuneam, era luni si am zis ca ar fi momentul ideal pentru o plimbarica pana in Supercopou cu Manuelita, coega mea de suferinta, nu de alta, dar trebuie sa profiti de vreme, ca nu stii ce-ti pregateste...Ei, am ajuns la un magazin, ne-am umplu vreo doua plasute cu de-ale gurii si am plecat zburdalnice inspre casa, faceam consemnari asupra starii vremii, soaele ne mangaia chipurile crispate dupa atata intunecime si vorbeam...
Vorbeam atat de mult, incat ne-am dat seama tarziu ca in palavrageala noastra am uitat lucrul esential... "vai, draga, nu ne-am luat Cola, ce ne facem?!" Noroc pentru noi, in cale mai era un magazin, ce-i drept ascuns, dar exista! ne-am indreptat pasii rapid spre magazinasul cu pricina si bucuroase am comandat licoarea vietii, cea fara de care ziua nu mai avea nici un sens. Nici nu stiam ce avea sa se intample! Eram noi doua si cu vanzatoarea, trei. Putin, ziceam...Si cum gandeam eu ca suntem prea putine, chiar si pentru un magazin atat de mic, intra un domn de varsta o treia, sau, cum ar zice el cu eleganta-i caracteristica, in floarea varstei. Respectuoasa, zic un Buna ziua pe varful buzelor, pentru ca il stiam. Mi-a fost mentor in primul an de studentie si de atunci stiam cu totii cu cata eleganta si gentilete se poate purta un barbat. Ei bun, ne-a mai demonstrat o data ca, pe vremea bunicii, barbatii erau altfel. Dupa o serie de politeturi si intrebari de complezenta, a facut un gest care ne-a lasat cu gura cascata si pe mine, si pe Manuelita mea si cel mai tare pe biata vanzatoare, care ramasese de-a dreptul frapata. Ne-a aruncat un "Tineti, fetelor, ca sa aveti o zi mai frumoasa!" si cu zambetul pe buze ne-a oferit cate un fruct.
Nu pentru ca nu am fi avut posibilitatea financiara sa ne cumparam acel fruct ne-a bucurat gestul sau, nu pentru ca atitudinea lui parinteasca ne-ar fi facut sa consideram gestul ca pe unul la locul lui, ci pentru ca ne-a demonstrat ca civilizatia strazii este compusa nu numai din don-juani, smecherasi si tupeisti, ci si dintr-o mica, dar importanta categorie: cei cu eleganta in purtare, rafinament si finete.
Va multumim, domnule profesor, pentru inca o lectie de viata!
Noua, fetelor, ni se pare cateodata, daca nu mereu, absurd sa mai visam cu ochii deschisi la feti-frumosi cu mot in frunte, la cei care se poarta cu manusi, ofera o floare fara un motiv exact si fara substraturi de alta natura si iti soptesc vorbe frumoase de la sine putere.
Am patit ceva...e ridicol sa spun "am patit", dar, cum pare de domeniul fantasticului, prefer sa-i zic asa si sa va las pe voi sa decideti daca am dreptate sau nu. Era o zi de luni insorita, prima dupa o saptamana si ceva, cred, de ploi dupa ploi si iar ploi si friggg... Deci, cum spuneam, era luni si am zis ca ar fi momentul ideal pentru o plimbarica pana in Supercopou cu Manuelita, coega mea de suferinta, nu de alta, dar trebuie sa profiti de vreme, ca nu stii ce-ti pregateste...Ei, am ajuns la un magazin, ne-am umplu vreo doua plasute cu de-ale gurii si am plecat zburdalnice inspre casa, faceam consemnari asupra starii vremii, soaele ne mangaia chipurile crispate dupa atata intunecime si vorbeam...
Vorbeam atat de mult, incat ne-am dat seama tarziu ca in palavrageala noastra am uitat lucrul esential... "vai, draga, nu ne-am luat Cola, ce ne facem?!" Noroc pentru noi, in cale mai era un magazin, ce-i drept ascuns, dar exista! ne-am indreptat pasii rapid spre magazinasul cu pricina si bucuroase am comandat licoarea vietii, cea fara de care ziua nu mai avea nici un sens. Nici nu stiam ce avea sa se intample! Eram noi doua si cu vanzatoarea, trei. Putin, ziceam...Si cum gandeam eu ca suntem prea putine, chiar si pentru un magazin atat de mic, intra un domn de varsta o treia, sau, cum ar zice el cu eleganta-i caracteristica, in floarea varstei. Respectuoasa, zic un Buna ziua pe varful buzelor, pentru ca il stiam. Mi-a fost mentor in primul an de studentie si de atunci stiam cu totii cu cata eleganta si gentilete se poate purta un barbat. Ei bun, ne-a mai demonstrat o data ca, pe vremea bunicii, barbatii erau altfel. Dupa o serie de politeturi si intrebari de complezenta, a facut un gest care ne-a lasat cu gura cascata si pe mine, si pe Manuelita mea si cel mai tare pe biata vanzatoare, care ramasese de-a dreptul frapata. Ne-a aruncat un "Tineti, fetelor, ca sa aveti o zi mai frumoasa!" si cu zambetul pe buze ne-a oferit cate un fruct.
Nu pentru ca nu am fi avut posibilitatea financiara sa ne cumparam acel fruct ne-a bucurat gestul sau, nu pentru ca atitudinea lui parinteasca ne-ar fi facut sa consideram gestul ca pe unul la locul lui, ci pentru ca ne-a demonstrat ca civilizatia strazii este compusa nu numai din don-juani, smecherasi si tupeisti, ci si dintr-o mica, dar importanta categorie: cei cu eleganta in purtare, rafinament si finete.
Va multumim, domnule profesor, pentru inca o lectie de viata!
luni, 31 martie 2008
Interviu cu un "bampir"
Ionica, zice el, este "bampir". Striga sus si tare ca nu se teme de nimic si ca va trai o vesnicie prin ceea ce face. Numara victimele si le trece cu satisfactie pe lista cu realizari profesionale.
Reporter: Vrei sa explici ce intelegi tu prin bampir?Ce este el si cu ce se ocupa?
Ionica: Pai, stai sa-ti expic...Bampiru' se este ala de umbla si da cu solutie d'aia de omoara bazdaganiile cerului. Stii tu, insescte d'astia! Adica bampirii se este aia de vine la usa oamenilor si da cu apa otravita sa extermineze gandaci si altele insescte, tantarii, floturi sau moalii. Mai se este bampir ala de zboara cu aveonu' si arunca de sus insescticid d'ala sa scape popolatia de invaziunea de mustii sau tantari din vara.
R.: De ce tocmai bampir? De ce nu altfel?
I.: Pai, tantarul face ce facea vampiru' inainte...bea sangele oamenilor. Am zis ca se potriveste cuvintele, si ca sa fac o ritma, sau cum se zice, am zis sa le potriveste si eu putin, sa se sperie orataniile. Altfel, nu s-ar fi mai inteles rostu' meseriei.
R.: Care sunt riscurile meseriei tale? Crezi ca ar reprezenta cineva sau ceva o amenintare pentru tine?
I.: NU! Io nu ma tem de nimeni si de nimica. Soareci, sobolai sau ce-o fi ele, le vin de hac fara grija. Eu, de cand lucrez in meseria asta, nu am vazut ceva care sa-mi faca rau. Ma cheama oamenii, dau cu solutie de insescticid sau pestiscid, cum s-o chema si plec. Nu stau acolo, ca nu face bine sa inhalesti vaporu'. Asa le zic si lor, sa plece, sa nu inhaleasca aeru' cu otrava. Nu am riscuri in meserie, nu ma tem de nimica.
R.: Ai vreo asteptare, speri sa avansezi in functie cu trecerea timpului?
I.: Ce voiesc eu se este sa fiu patron si eu ca tot omu', sa nu mai sun la usa omului sa se sperie de mine ca de ciuma, ca eu vin sa-i fac un bine. Vreau sa stau in aer liber, sa dau cu insescticid prin livade si gradine, sa ma lupt cu sobolai. Pe ei am eu boala! Ei sunt bucuria mea cea mare!
R.: Care este cea mai mare dorinta a ta pe plan profesional?
I.: Pai, in primul rand,vreu sa prind un guzganoi, un potcan din aia mare si gras. Am sa-l impaiesc si-l pun trofeu pe parete, sa vada lumea cam ce om cu dizinsesctia sint eu. Ca eu stiu sa-mi fac meseria, nu ca altii care stropeste oleaca si ei si gata.
R.: Prezinta-te pe scurt. Doua-trei cuvinte!
I.: Rapid, disinfectant si ambitiost.
R.: Ce-ti place cel mai mult sa faci?
I.: Sa prind guzgani, mai ales pe aia de le zice rozalii, am vazut io la tilivizor, da' n-am apucat sa prind si eu unu'. Mama-mama, ce de bani faceam cu el! Asa, doar trei-patru cobai, acolo, i-am dus la Amplicilina es a si am facut bani. Da-s buni aia, sa stiti!
R.: Ca incheiere...
I.: Pazea, potcan, moalie, flotur sau ce-oi fi, ca vine omu' cu disinsesctia!
Acum, Ionica pleaca la treaba. Zice el ca lipsa lui va duce la dezastru. Spor la treaba, Ionica! Si sa ne anunti si pe noi daca mai prinzi ceva...si cu cat dai bucata!
Reporter: Vrei sa explici ce intelegi tu prin bampir?Ce este el si cu ce se ocupa?
Ionica: Pai, stai sa-ti expic...Bampiru' se este ala de umbla si da cu solutie d'aia de omoara bazdaganiile cerului. Stii tu, insescte d'astia! Adica bampirii se este aia de vine la usa oamenilor si da cu apa otravita sa extermineze gandaci si altele insescte, tantarii, floturi sau moalii. Mai se este bampir ala de zboara cu aveonu' si arunca de sus insescticid d'ala sa scape popolatia de invaziunea de mustii sau tantari din vara.
R.: De ce tocmai bampir? De ce nu altfel?
I.: Pai, tantarul face ce facea vampiru' inainte...bea sangele oamenilor. Am zis ca se potriveste cuvintele, si ca sa fac o ritma, sau cum se zice, am zis sa le potriveste si eu putin, sa se sperie orataniile. Altfel, nu s-ar fi mai inteles rostu' meseriei.
R.: Care sunt riscurile meseriei tale? Crezi ca ar reprezenta cineva sau ceva o amenintare pentru tine?
I.: NU! Io nu ma tem de nimeni si de nimica. Soareci, sobolai sau ce-o fi ele, le vin de hac fara grija. Eu, de cand lucrez in meseria asta, nu am vazut ceva care sa-mi faca rau. Ma cheama oamenii, dau cu solutie de insescticid sau pestiscid, cum s-o chema si plec. Nu stau acolo, ca nu face bine sa inhalesti vaporu'. Asa le zic si lor, sa plece, sa nu inhaleasca aeru' cu otrava. Nu am riscuri in meserie, nu ma tem de nimica.
R.: Ai vreo asteptare, speri sa avansezi in functie cu trecerea timpului?
I.: Ce voiesc eu se este sa fiu patron si eu ca tot omu', sa nu mai sun la usa omului sa se sperie de mine ca de ciuma, ca eu vin sa-i fac un bine. Vreau sa stau in aer liber, sa dau cu insescticid prin livade si gradine, sa ma lupt cu sobolai. Pe ei am eu boala! Ei sunt bucuria mea cea mare!
R.: Care este cea mai mare dorinta a ta pe plan profesional?
I.: Pai, in primul rand,vreu sa prind un guzganoi, un potcan din aia mare si gras. Am sa-l impaiesc si-l pun trofeu pe parete, sa vada lumea cam ce om cu dizinsesctia sint eu. Ca eu stiu sa-mi fac meseria, nu ca altii care stropeste oleaca si ei si gata.
R.: Prezinta-te pe scurt. Doua-trei cuvinte!
I.: Rapid, disinfectant si ambitiost.
R.: Ce-ti place cel mai mult sa faci?
I.: Sa prind guzgani, mai ales pe aia de le zice rozalii, am vazut io la tilivizor, da' n-am apucat sa prind si eu unu'. Mama-mama, ce de bani faceam cu el! Asa, doar trei-patru cobai, acolo, i-am dus la Amplicilina es a si am facut bani. Da-s buni aia, sa stiti!
R.: Ca incheiere...
I.: Pazea, potcan, moalie, flotur sau ce-oi fi, ca vine omu' cu disinsesctia!
Acum, Ionica pleaca la treaba. Zice el ca lipsa lui va duce la dezastru. Spor la treaba, Ionica! Si sa ne anunti si pe noi daca mai prinzi ceva...si cu cat dai bucata!vox pop - Jurnalisti "tonomati"
Jurnalistii sunt, mai nou, "tonomati", cel putin asa zice presedintele Romaniei. Pareri, pareri, pareri...
R: Presedintele Basescu a adus noi acuzatii la adresa jurnalistilor romani, numindu-i, de aceasta data "tonomat". Credeti ca are dreptate?
M (23 de ani): Am auzit de afirmatiile lui si chiar nu pot face legatura ntre jurnalisti si un tonomat. Nu am putut intelege la ce se refera, tinand cont de faptul ca, de obicei, acesti oameni chiar isi fac treaba. Nu le poate comada nimeni ce intrebari sa puna la o conferinta, spre exemplu, sau intr-o situatie de criza. Normal ca se discuta subiectele pricipale intr-o redactie, ceva, dar eu cred ca fiecare jurnalist trateaza problema in stilul sau si dupa cum percepe el acel subiect. Sunt si exceptii, dar ele intaresc regula, de obicei.
A (40 de ani): Eu l-am inteles pe Basescu atunci cand a atacat presa. Era si normal sa ia o pozitie fata de atitudinea jurnalistilor cu privire la fiica sa. Orice parinte ar lua apararea copilului cand ar vedea ca ii este amenintata imaginea, din orice punct de vedere posibil. Aici este vorba de instinctul parintesc, el nu alege cand sa se manifeste. El este prezent mereu si nu conteaza cine si ce reprezinta acel parinte, ci iese la suprafata de fiecare data cand copilul este atacat. Asa ar face orice parinte si eu in mod sigur as proceda cel putin la fel, daca nu si mai aprig. Si intr-adevar, jurnalistii scriu textele dupa cum comanda patronatul, in functie de afinitatile politice din acea redactie sau televiziune sau orice ar fi ea. De fapt, nu cred ca exista libertatea aia de exprimare la care visau ziaristii dupa Revolutia din '89. Astazi totul se face la comanda!
G. (31 de ani): In unele cazuri mai are dreptate si Basescu asta. Ca prea se iau de el si de familia lui jurnalistii din Romania. Bine, acum mai exagereaza si el si cateodata ataca prea tare, arunca niste cuvinte fara sa le gandeasca in prealabil...parca nu ar avea consilieri omul asta! Insa in cazul asta a cam gafat, pentru ca nu poti spune ca toti jurnalistii sunt comandati de sus, de la centru. Normal ca unii tin prea mult cont de parerea conducerii si in cazul asta prefera sa scrie articolele la comanda, dar unii chiar stiu sa isi faca treaba cu seriozitate si integritate. Are si nu are dreptate, in cazul de fata. Nu stiu cat de corect a fost ca el, ca presedinte al tarii, sa ia o pozitie atat de radicala si sa-si apere fiica, folosindu-se de calitatea sa de tata si nu de cea de presedinte, asa cum a afirmat ca face. Probabil ar fi trebuit sa fie mai rezervat, dar fiecare cu consilierii lui...
R: Presedintele Basescu a adus noi acuzatii la adresa jurnalistilor romani, numindu-i, de aceasta data "tonomat". Credeti ca are dreptate?
M (23 de ani): Am auzit de afirmatiile lui si chiar nu pot face legatura ntre jurnalisti si un tonomat. Nu am putut intelege la ce se refera, tinand cont de faptul ca, de obicei, acesti oameni chiar isi fac treaba. Nu le poate comada nimeni ce intrebari sa puna la o conferinta, spre exemplu, sau intr-o situatie de criza. Normal ca se discuta subiectele pricipale intr-o redactie, ceva, dar eu cred ca fiecare jurnalist trateaza problema in stilul sau si dupa cum percepe el acel subiect. Sunt si exceptii, dar ele intaresc regula, de obicei.
A (40 de ani): Eu l-am inteles pe Basescu atunci cand a atacat presa. Era si normal sa ia o pozitie fata de atitudinea jurnalistilor cu privire la fiica sa. Orice parinte ar lua apararea copilului cand ar vedea ca ii este amenintata imaginea, din orice punct de vedere posibil. Aici este vorba de instinctul parintesc, el nu alege cand sa se manifeste. El este prezent mereu si nu conteaza cine si ce reprezinta acel parinte, ci iese la suprafata de fiecare data cand copilul este atacat. Asa ar face orice parinte si eu in mod sigur as proceda cel putin la fel, daca nu si mai aprig. Si intr-adevar, jurnalistii scriu textele dupa cum comanda patronatul, in functie de afinitatile politice din acea redactie sau televiziune sau orice ar fi ea. De fapt, nu cred ca exista libertatea aia de exprimare la care visau ziaristii dupa Revolutia din '89. Astazi totul se face la comanda!
G. (31 de ani): In unele cazuri mai are dreptate si Basescu asta. Ca prea se iau de el si de familia lui jurnalistii din Romania. Bine, acum mai exagereaza si el si cateodata ataca prea tare, arunca niste cuvinte fara sa le gandeasca in prealabil...parca nu ar avea consilieri omul asta! Insa in cazul asta a cam gafat, pentru ca nu poti spune ca toti jurnalistii sunt comandati de sus, de la centru. Normal ca unii tin prea mult cont de parerea conducerii si in cazul asta prefera sa scrie articolele la comanda, dar unii chiar stiu sa isi faca treaba cu seriozitate si integritate. Are si nu are dreptate, in cazul de fata. Nu stiu cat de corect a fost ca el, ca presedinte al tarii, sa ia o pozitie atat de radicala si sa-si apere fiica, folosindu-se de calitatea sa de tata si nu de cea de presedinte, asa cum a afirmat ca face. Probabil ar fi trebuit sa fie mai rezervat, dar fiecare cu consilierii lui...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
