Taboide pentru summit, zic!

Cum poate fi vazut in presa tabloida summit-ul NATO?!

Intalniri de gradul I, plimbari intre Bucuresti, Neptun si baza militara Kogalniceanu, discutii aprinse, suparari si tensiune, fiecare dintre aceste elemente au fost surprinse in diferite ipostaze de catre mai marile tabloide autohtone. Putem face o trecre rapida in revista, pentru a surprinde cele mai "importante", "picante" si "reale" (de multe ori) stiri ce au tinut prima pagina in timpul istoricului summit bucurestean.

Libertatea povestea cum reporterii au inchiriat o camera la acelasi hotel la care a fost cazat si cel mai puternic om al pamantului, Bush si cum au fost extrem de surprinsi de "conditiile ireprosabile" in care ar fi trebuit sa locuiasca acesta. Pete pe covor, lenjerie de pat murdara si filme cu trei de x il asteptau cu bratele intinse pe presedintele SUA. Din aceeasi serie de varii presupuneri (si le zic presupuneri pentru ca mi se pare incredibil, in primul rand sa poti inchiria o camera la acelasi hotel la care este cazat Bush si chiar in acelasi timp...ca FBI, CIA sau chiar SRI ar fi stat degeaba), apare lansata "pastila efervescenta mediatica", cum ca o anume domnisoara si-ar vinde trupul celui mai influent om politic pe mareata suma de 57 de lei. Daca apuci si ai rabdarea necesara pentru a citi articolul pana la capat, vei ramane surprins ca nu este vorba decat de pachetul de filme contra-cost dsponibile in orice hotel din tara si nu numai, printre care si filme pentru adulti. Problema acestui articol este ca amageste cititorul, incearca sa-l agate cu un titlu cu mult peste puterile textului. Oare au vrut sa sugereze gazetarii ca vom avea parte de un nou scandal gen "Monica si Bill"? Poate sunteti voi liberi in exprimare, insa cam cat de batuti in cap ne credeti pe noi, cititorii, ca sa presupuneti ca am putea inghiti asa o galusca de mare?

Din seria articolelor ambigue, il pot mentiona si pe cel din Cancan cu titlu de-o schioapa, cum ca Basescu nu l-ar fi asteptat pe Bush la aeroport. Explicatia? Nu vine niciodata, iar informatia este eronata. La aterizarea in Romania, care a avut loc pe pista bazei militare Kogalniceanu presedintele SUA a fost intampinat de Basescu. Doar la aeroportul Henri Coanda nu a fost asteptat de formatia completa. Problema este ca in articol nu este specificat acest lucru, nici macar ca o nota de subsol. Nu! Cititorul poate sa inteleaga ce vrea. Asa as fi inteles si eu daca nu as fi vazut evenimentul in direct la televizor. Insa am fost cu o secunda mai inteligenta si l-am observat pe Basescu protocolar asteptand coborarea din avion a lui Bush.

Se pare ca aceste amanunte nu intereseaza, de vreme ce nimeni nu a semnalat greseala. In schimb, cred ca pe mai toata lumea interesa un anumit top, si anume cel al celor mai frumoase femei de la summit. Castigatoare a fost proclamata Mehriban Arif qizi Aliyeva, sotia presedintelui Azerbaidjanului, insa nici Maria Basescu, prima doamna a Romaniei, nu a fost trecuta cu vederea, fiin d chiar preferata lui Bush. Pintre cele mai atragatoare femei ale summit-ului mai putem trece in revista pe Dora Bakoyannis, ministrul de externe al Republicii Elene si chiar pe soprana Alexandra Coman, logodnica ministrului de externe al Romaniei, Adrian Cioroianu.

Ca si concluzie, s-au analizat mai mult subiecte cum ar fi copacii plantati, florile care au crescut peste noapte pe proaspat spalatele bulevarde bucurestene, numarul cainilor adunati si dusi departe, din calea coloanelor oficiale, aripile de la "Air Force One", despre ce si cum a mancat fiecare demnitar si cine cu cine a avut o intrevedere intre patru ochi, neoficiala. Cert este ca tabloidele romanesti si-au indepinit cu varf si indesat indatorirea de a informa cititorul avid de mondenitatile summit-ului, cu "perieri" profesionale si minciuni "cu mot in frunte".

Istoria "Civilizatiei Strazii"

Capitolul I: Gentilete fara batranete si viata fara de nesimtire

Noua, fetelor, ni se pare cateodata, daca nu mereu, absurd sa mai visam cu ochii deschisi la feti-frumosi cu mot in frunte, la cei care se poarta cu manusi, ofera o floare fara un motiv exact si fara substraturi de alta natura si iti soptesc vorbe frumoase de la sine putere.
Am patit ceva...e ridicol sa spun "am patit", dar, cum pare de domeniul fantasticului, prefer sa-i zic asa si sa va las pe voi sa decideti daca am dreptate sau nu. Era o zi de luni insorita, prima dupa o saptamana si ceva, cred, de ploi dupa ploi si iar ploi si friggg... Deci, cum spuneam, era luni si am zis ca ar fi momentul ideal pentru o plimbarica pana in Supercopou cu Manuelita, coega mea de suferinta, nu de alta, dar trebuie sa profiti de vreme, ca nu stii ce-ti pregateste...Ei, am ajuns la un magazin, ne-am umplu vreo doua plasute cu de-ale gurii si am plecat zburdalnice inspre casa, faceam consemnari asupra starii vremii, soaele ne mangaia chipurile crispate dupa atata intunecime si vorbeam...
Vorbeam atat de mult, incat ne-am dat seama tarziu ca in palavrageala noastra am uitat lucrul esential... "vai, draga, nu ne-am luat Cola, ce ne facem?!" Noroc pentru noi, in cale mai era un magazin, ce-i drept ascuns, dar exista! ne-am indreptat pasii rapid spre magazinasul cu pricina si bucuroase am comandat licoarea vietii, cea fara de care ziua nu mai avea nici un sens. Nici nu stiam ce avea sa se intample! Eram noi doua si cu vanzatoarea, trei. Putin, ziceam...Si cum gandeam eu ca suntem prea putine, chiar si pentru un magazin atat de mic, intra un domn de varsta o treia, sau, cum ar zice el cu eleganta-i caracteristica, in floarea varstei. Respectuoasa, zic un Buna ziua pe varful buzelor, pentru ca il stiam. Mi-a fost mentor in primul an de studentie si de atunci stiam cu totii cu cata eleganta si gentilete se poate purta un barbat. Ei bun, ne-a mai demonstrat o data ca, pe vremea bunicii, barbatii erau altfel. Dupa o serie de politeturi si intrebari de complezenta, a facut un gest care ne-a lasat cu gura cascata si pe mine, si pe Manuelita mea si cel mai tare pe biata vanzatoare, care ramasese de-a dreptul frapata. Ne-a aruncat un "Tineti, fetelor, ca sa aveti o zi mai frumoasa!" si cu zambetul pe buze ne-a oferit cate un fruct.
Nu pentru ca nu am fi avut posibilitatea financiara sa ne cumparam acel fruct ne-a bucurat gestul sau, nu pentru ca atitudinea lui parinteasca ne-ar fi facut sa consideram gestul ca pe unul la locul lui, ci pentru ca ne-a demonstrat ca civilizatia strazii este compusa nu numai din don-juani, smecherasi si tupeisti, ci si dintr-o mica, dar importanta categorie: cei cu eleganta in purtare, rafinament si finete.

Va multumim, domnule profesor, pentru inca o lectie de viata!

Interviu cu un "bampir"

Ionica, zice el, este "bampir". Striga sus si tare ca nu se teme de nimic si ca va trai o vesnicie prin ceea ce face. Numara victimele si le trece cu satisfactie pe lista cu realizari profesionale.



Reporter: Vrei sa explici ce intelegi tu prin bampir?Ce este el si cu ce se ocupa?
Ionica: Pai, stai sa-ti expic...Bampiru' se este ala de umbla si da cu solutie d'aia de omoara bazdaganiile cerului. Stii tu, insescte d'astia! Adica bampirii se este aia de vine la usa oamenilor si da cu apa otravita sa extermineze gandaci si altele insescte, tantarii, floturi sau moalii. Mai se este bampir ala de zboara cu aveonu' si arunca de sus insescticid d'ala sa scape popolatia de invaziunea de mustii sau tantari din vara.

R.: De ce tocmai bampir? De ce nu altfel?
I.: Pai, tantarul face ce facea vampiru' inainte...bea sangele oamenilor. Am zis ca se potriveste cuvintele, si ca sa fac o ritma, sau cum se zice, am zis sa le potriveste si eu putin, sa se sperie orataniile. Altfel, nu s-ar fi mai inteles rostu' meseriei.

R.: Care sunt riscurile meseriei tale? Crezi ca ar reprezenta cineva sau ceva o amenintare pentru tine?
I.: NU! Io nu ma tem de nimeni si de nimica. Soareci, sobolai sau ce-o fi ele, le vin de hac fara grija. Eu, de cand lucrez in meseria asta, nu am vazut ceva care sa-mi faca rau. Ma cheama oamenii, dau cu solutie de insescticid sau pestiscid, cum s-o chema si plec. Nu stau acolo, ca nu face bine sa inhalesti vaporu'. Asa le zic si lor, sa plece, sa nu inhaleasca aeru' cu otrava. Nu am riscuri in meserie, nu ma tem de nimica.

R.: Ai vreo asteptare, speri sa avansezi in functie cu trecerea timpului?
I.: Ce voiesc eu se este sa fiu patron si eu ca tot omu', sa nu mai sun la usa omului sa se sperie de mine ca de ciuma, ca eu vin sa-i fac un bine. Vreau sa stau in aer liber, sa dau cu insescticid prin livade si gradine, sa ma lupt cu sobolai. Pe ei am eu boala! Ei sunt bucuria mea cea mare!



R.: Care este cea mai mare dorinta a ta pe plan profesional?
I.: Pai, in primul rand,vreu sa prind un guzganoi, un potcan din aia mare si gras. Am sa-l impaiesc si-l pun trofeu pe parete, sa vada lumea cam ce om cu dizinsesctia sint eu. Ca eu stiu sa-mi fac meseria, nu ca altii care stropeste oleaca si ei si gata.

R.: Prezinta-te pe scurt. Doua-trei cuvinte!
I.: Rapid, disinfectant si ambitiost.

R.: Ce-ti place cel mai mult sa faci?
I.: Sa prind guzgani, mai ales pe aia de le zice rozalii, am vazut io la tilivizor, da' n-am apucat sa prind si eu unu'. Mama-mama, ce de bani faceam cu el! Asa, doar trei-patru cobai, acolo, i-am dus la Amplicilina es a si am facut bani. Da-s buni aia, sa stiti!

R.: Ca incheiere...
I.: Pazea, potcan, moalie, flotur sau ce-oi fi, ca vine omu' cu disinsesctia!

Acum, Ionica pleaca la treaba. Zice el ca lipsa lui va duce la dezastru. Spor la treaba, Ionica! Si sa ne anunti si pe noi daca mai prinzi ceva...si cu cat dai bucata!

vox pop - Jurnalisti "tonomati"

Jurnalistii sunt, mai nou, "tonomati", cel putin asa zice presedintele Romaniei. Pareri, pareri, pareri...

R: Presedintele Basescu a adus noi acuzatii la adresa jurnalistilor romani, numindu-i, de aceasta data "tonomat". Credeti ca are dreptate?

M (23 de ani): Am auzit de afirmatiile lui si chiar nu pot face legatura ntre jurnalisti si un tonomat. Nu am putut intelege la ce se refera, tinand cont de faptul ca, de obicei, acesti oameni chiar isi fac treaba. Nu le poate comada nimeni ce intrebari sa puna la o conferinta, spre exemplu, sau intr-o situatie de criza. Normal ca se discuta subiectele pricipale intr-o redactie, ceva, dar eu cred ca fiecare jurnalist trateaza problema in stilul sau si dupa cum percepe el acel subiect. Sunt si exceptii, dar ele intaresc regula, de obicei.

A (40 de ani): Eu l-am inteles pe Basescu atunci cand a atacat presa. Era si normal sa ia o pozitie fata de atitudinea jurnalistilor cu privire la fiica sa. Orice parinte ar lua apararea copilului cand ar vedea ca ii este amenintata imaginea, din orice punct de vedere posibil. Aici este vorba de instinctul parintesc, el nu alege cand sa se manifeste. El este prezent mereu si nu conteaza cine si ce reprezinta acel parinte, ci iese la suprafata de fiecare data cand copilul este atacat. Asa ar face orice parinte si eu in mod sigur as proceda cel putin la fel, daca nu si mai aprig. Si intr-adevar, jurnalistii scriu textele dupa cum comanda patronatul, in functie de afinitatile politice din acea redactie sau televiziune sau orice ar fi ea. De fapt, nu cred ca exista libertatea aia de exprimare la care visau ziaristii dupa Revolutia din '89. Astazi totul se face la comanda!

G. (31 de ani): In unele cazuri mai are dreptate si Basescu asta. Ca prea se iau de el si de familia lui jurnalistii din Romania. Bine, acum mai exagereaza si el si cateodata ataca prea tare, arunca niste cuvinte fara sa le gandeasca in prealabil...parca nu ar avea consilieri omul asta! Insa in cazul asta a cam gafat, pentru ca nu poti spune ca toti jurnalistii sunt comandati de sus, de la centru. Normal ca unii tin prea mult cont de parerea conducerii si in cazul asta prefera sa scrie articolele la comanda, dar unii chiar stiu sa isi faca treaba cu seriozitate si integritate. Are si nu are dreptate, in cazul de fata. Nu stiu cat de corect a fost ca el, ca presedinte al tarii, sa ia o pozitie atat de radicala si sa-si apere fiica, folosindu-se de calitatea sa de tata si nu de cea de presedinte, asa cum a afirmat ca face. Probabil ar fi trebuit sa fie mai rezervat, dar fiecare cu consilierii lui...

The Painted Veil - adulter in trei etape

Uneori, cea mai lunga calatorie este distanta dintre oameni

The Painted Veil, sau, tradus in romana, Valul pictat este ecranizarea romanului cu acelasi nume, scris de Sommerset Maugham. Aparut in 2006, filmul are la baza povestea unei casatorii lipsite de pasiune intre promitatorul doctor bacteriolog Walter (Edward Norton) si tipica burgheza londonoza Kitty (Naomi Watts), ferita, datorita modului sau luxos de viata, de greutatile vietii.
Povestea incepe in Londra si se termina cu moartea lui Walter in China, din cauza holerei si vorbeste despre o sotie care recurge la dulter si despre un sot care isi traieste razbunarea aducandu-si sotia in Mei-tan-fu, un orasel cuprins de o epidemie de holera.
Filmul parcurge maturizarea eroinei principale, Kitty si infiriparea unei povesti de dragoste intre aceasta si sotul ei. Deci, avem trei cadre: pre-adulter, adulter si post-adulter. Desi se casatoreste fara a iubi, isi inseala sotul si totusi, obligata de imprejurari, il insoteste pe acesta in satul Mei-tan-fu, unde doctorul se oferise voluntar tocmai pentru a se razbuna pe sotia infidela. Desi o iubeste, hotaraste sa se razbune pe ea intr-un mod meschin, punand-o fata in fata cu realitatea in care traia, dar pe care nu o cunostea traind retrasa in coconul ei luxos.
Parerea mea este ca intre cei doi ar fi fost imposibil sa nu se nasca o poveste de iubire in oraselul cuprins de holera. Erau singurii doi albi, frumosi si vorbitori de liba engleza de acolo. Desi Kitty radea de o chinezoiaca pentru ca isi iubea sotul pentru ca era un om bun: "De parca vreo femeie iubeste un barbat pentru virtutile sale", in final ajunge sa se indragosteasca de bunatatea, puterea si curajul sotului.

O ecranizare deosebit de frumoasa, atat scenariul, cat si regia sunt excelente, Edward Norton si Naomi Watts joaca surprinzator de bine si, per total, atmosfera acelor ani este recreata foarte aproape de realitate. Muzica filmului, compusa de Alexandre Desplat, este absolut superba si creeaza cadrul necesar desfasurarii actiunii.
Romantic, dar nu siropos, istoric, dar fara a se pierde in amanunte, dramatic, dar fara a fi dus la aspecte extreme, The Painted Veil este filmul ideal pentru o seara in doi, in fata ecranului, de orice natura ar fi acesta. Mesajul transmis este unul simplu, dar profund: dragostea vine de unde nu te astepti, chiar de langa tine...

Calatoria cea mai grozava poate fi distanta dintre inimi...

Vasilica este un copil rau

"El s-a urcat pe o scara sa strice cuibul randunelelor. Dar a patit-o! Dumnezeu l-a vazut si i-a tras scara. Saracul nu s-a mai putut bucura de vacanta..."
Cam asa se tin mai nou orele de educatie crestineasca si prea-bisericeasca in scolile romanesti. Nu ar fi o problema, daca lucrurile ar fi expuse asa cum sunt in fata unor "mititei" mai mari, cel putin de clasa a cincea - a sasea! De ce, dom'le, trebuie copilul meu, de sapte-opt anisori, bobocel si proaspat invatacel sa stie ca Dumnezeu este, de fapt, razbunator?! De ce ar trebui sa se teama Stefanel sa mai faca vreo boroboata?
Ei, cum se poate trece inca un capitol la romanul "Traim in Romania si asta ne omoara tot timpul"?!? Numai stai sa vezi...Iei un dascal de religie, il aduci intr-o scoala primara si-l pui sa-i invete pe mititeii din clasa intai (sau a doua) cum sta treaba cu Doamne-Doamne, cine conduce lumea, de unde o conduce el si ce poa' sa faca. Ei, fa tu experimentul asta si-ai sa vezi, dragule, de ce nu mai vor parintii sa puna pe altul sa faca educatie religioasa. Cand puiutul de om ar trebui sa stie de ingerasi cu aripioare, de coronite aurite care plutesc deasupra capului si de sfinti cu puteri tamaduitoare, el invata despre cum Doamne Doamne, la care se roaga in fiecare seara inainte de somn, ca de fapt este seful ala rau, care te urmareste si-ti da una peste cap la prima gafa...
Pai cum, dom'le, sa mai faci tu educatie crestineasca in scoli daca dascalii arunca amenintari cica din partea Celui de Sus?!
Daca nu ma credeti, cititi un manual de religie si veti afla cum citeste Stefanel despre Vasilica cel rau, care a cazut de pe scara si a stat in spital pentru ca Doamne-Doamne i-a tras scara pe care se urcase pentru a distruge cuibul randunelelor!

Primavara se poarta "pejos"-ul!

Primavara aceasta se poarta rosul, pantofiorii retro si "pejos-urile". Daca despre rosu si pantofiori cam stie toata lumea, ma simt datoare sa explic si exemplific pejos-ul.
Asadar, pejosul este ultimul model scos pe piata de cunoscuta firma de autoturisme Pegeot, in parteneriat direct cu R.A.T.P. Iasi. La ce foloseste acest model si cum a ajuns sa fie asa de cunoscut? Pai, sa spunem asa...de fapt, ultra-modernul "pejos" a aparut in Romania si in lume cu multa vreme in urma, insa a suferit o perioada de declin...asadar, cunoscuta firma a decis relansarea pe piata a acestuia sub o alta forma si prin alte metode. De aici, si parteneriatul cu R.A.T.P. Iasi.
Din surse confidentiale am aflat ceva si am decis sa va impartasesc si voua...parteneriatul dintre cele doua mai sus mentionate are la baza zicala veche din popor cum ca: "mersul pe jos face piciorul frumos!" si au decis sa vina in ajutorul romanilor, oferindu-le un stil de viata sanatos.
Printre modificarile aduse noului model putem trece in revista: supra-aglomeratia din mijloacele de transport in comun, numarul foarte redus de locuri, frecventa scazuta a autobuzelor, maxi-taxi-urilor si tramvaielor, pretul mare al unui bilet de calatorie, dar si "bradigarzii" ce patruleaza si verifica bunul-mers al lucrurilor.
Daca de unele dintre modificarile mai sus mentionate nu putem spune mare lucru, exista una care trebuie explicata si exemplificata mai pe indelete: fenomenul "bradigarzii'. Umbla in gasca de cate trei, sunt inalti, destul de in putere si spun mereu acelasi lucru (parca ar fi roboti): "biletele la control". Da, v-ati dat seama despre ce vorbesc: controlorii RATP Iasi.Cu un curaj ce da in tupeu, cu nistre mutre ponosite, plictisite si amenintatoare uneori, iti zambesc "cald" cand te prind in neregula. Dupa o serie lunga de mistocareli de cartier, aluzii indecente in cazul domnisoarelor bine si a privire lunga la gen "inca un fraier pe care l-am prins", cer un act la control, de parca ar fi de la Militie. Te intidmideaza, vad ca te peirzi, te inconjoara toti trei ca niste hiene infometate si arunca o vorba: "amenda de la un milion in sus sau doua sute pe loc". Oameni buni, dar e o avere doua sute de mii in zilele noastre! Saracii nu sunt la curent cu "noile" reglementari ce tin de moneda nationala?! Baieti, s-au taiat patru zero-uri de la coada! Bun, in fine, te certi, te zbati...intr-un final iti dai seama ca nu ai ce face si le bagi in buzunar, pe sub mana, doua hartii a cate zece lei fiecare si pleci spasit, crezand ca ai scapat usor!
Nu, nu ai scapat usor! Aici incepe maniluparea, de fapt! Te supara o data, te uimesc a doua oara, a treia oara te ingrozesc de-a dreptul si te lasa fara niste banuti in portofel si te gandesti asa: "da' oare pe-jos ce are? A venit si primavara, oasele se dezmortesc, mersul pe jos face piciorul frumos..."
Asa ca te duci frumusel, rupi abonamentul sau biletul si iti cumperi propriul si personalul "pejos", cu care mergi cand si unde vrei, ca de limuzinele autohtone de tip Mercedes te-ai saturat o iarna intreaga!

Cand Calul Troian greseste poarta

Unde esti tu, Paris, sa vezi cum se duce cetatea de rapa? In epoca moderna, cand lupta pentru egalitatea sexelor a fost incheiata, iar femeile au luat fraiele in maini, iubirea este lasata de izbeliste...acum PUTEREA face diferenta!
Multe modificari au avut loc in patria noastra draga, de cele mai variate! Integrarea in absolut (i se mai spune si UE), lupta anticoruptie la nivel inalt si foarte inalt (iar acolo unde se fac "mersurile" nu bate nimeni la poarta) si lansarea femeii in politica stau scrise in cap de lista pe agendele electorale si nu numai...
Pai cum, dom'le, daca prea-frumoasa fiica a presedintelui Traian Basescu, Elena pe numele ei de botez, castiga alegerile pentru secretariatul general al organizatiei de tineret PD-L? Unde este experienta necesara? A capatat-o, oare, pe marile podiumuri de moda de la Milano sau Paris? Ei, lasa, ca pentru o Elena s-a dus un adevarat razboi! Pentru ea, pentru cea mai frumoasa dintre muritoare a cazut cetatea! Iar Ahile, cuceritorul, calare pe Calul "Traian" isi poarta laurii...Dar vai, ce coincidenta! Sa fie oare vorba despre al nostru Traian?! Cum care?Taticu'...tata Traian, zis si Basescu, sef de trib in Romania...Are nume predestinat, dom'le, nu gluma! Nu se poate! El e la Cotroceni, n-are el timp de alte cetati...e de-ajuns a lui, sau cel putin asa afirma.
El, spre exemplu, se ocupa de altele, mai "grele". Elena Udrea, saracuta, ce repede a prins ea aripioare si a zburat cat a crescut de mare! Mona Musca? Ea are aripioare din nascare, a zburat singurica si dusa a fost! Si cand poporul a crezut ca nimic nu s-ar mai fi putut intampla, apare in prim-plan Norica Nicolai. Ea ce a mai facut, dom'le, de a disparut la fel de repede cum a aparut? Nu era ea buna pentru Ministerul Justitiei? Nu era ea cea mai corecta dintre toti? Putem trece pe lista multe nume, nu doar Elene, ce au facut cunostinta cu renumitul Cal Traian, care le-a distrus cetatea sperantei de afirmare pe scena politica romaneasca...Numele sunt mai putin importante, cetatea facea diferenta!
Ei, multe "Elene" ai mai avut tu, Troio! Si variate mai erau ele...Si cand cadea o poarta, alta se ridica si aparea alta Elena cu pretentii de domnie...? Unde este Calul Troian cand ai nevoie de el? Si de ce bate el la alta poarta? Intr-o Romanie plina de corupti si avizi de putere, accentul se pune pe scandalurile politice, provocate de … cine credeti? De femei…bineinteles! Nu conteaza ca e o Elena in buletin (mai bine-zis, carte de identitate) sau doar una dintre numeroasele care provoaca scandaluri monstru, pe baza carora se bate toaca toata ziulica de lunga, tot este o Elena care a dus la cucerirea Troiei!
Partea proasta este ca Troia ar fi fost o Romanie, iar Ahile, cuceritorul, ar fi fugit cu tara-n spate, lasand-o pe Elena pe capul nostru, ranita in orgoliu si dornica de razbunare!
Cauta alta poarta, Traiane, si du-te de bate la ea!