Taboide pentru summit, zic!

Cum poate fi vazut in presa tabloida summit-ul NATO?!

Intalniri de gradul I, plimbari intre Bucuresti, Neptun si baza militara Kogalniceanu, discutii aprinse, suparari si tensiune, fiecare dintre aceste elemente au fost surprinse in diferite ipostaze de catre mai marile tabloide autohtone. Putem face o trecre rapida in revista, pentru a surprinde cele mai "importante", "picante" si "reale" (de multe ori) stiri ce au tinut prima pagina in timpul istoricului summit bucurestean.

Libertatea povestea cum reporterii au inchiriat o camera la acelasi hotel la care a fost cazat si cel mai puternic om al pamantului, Bush si cum au fost extrem de surprinsi de "conditiile ireprosabile" in care ar fi trebuit sa locuiasca acesta. Pete pe covor, lenjerie de pat murdara si filme cu trei de x il asteptau cu bratele intinse pe presedintele SUA. Din aceeasi serie de varii presupuneri (si le zic presupuneri pentru ca mi se pare incredibil, in primul rand sa poti inchiria o camera la acelasi hotel la care este cazat Bush si chiar in acelasi timp...ca FBI, CIA sau chiar SRI ar fi stat degeaba), apare lansata "pastila efervescenta mediatica", cum ca o anume domnisoara si-ar vinde trupul celui mai influent om politic pe mareata suma de 57 de lei. Daca apuci si ai rabdarea necesara pentru a citi articolul pana la capat, vei ramane surprins ca nu este vorba decat de pachetul de filme contra-cost dsponibile in orice hotel din tara si nu numai, printre care si filme pentru adulti. Problema acestui articol este ca amageste cititorul, incearca sa-l agate cu un titlu cu mult peste puterile textului. Oare au vrut sa sugereze gazetarii ca vom avea parte de un nou scandal gen "Monica si Bill"? Poate sunteti voi liberi in exprimare, insa cam cat de batuti in cap ne credeti pe noi, cititorii, ca sa presupuneti ca am putea inghiti asa o galusca de mare?

Din seria articolelor ambigue, il pot mentiona si pe cel din Cancan cu titlu de-o schioapa, cum ca Basescu nu l-ar fi asteptat pe Bush la aeroport. Explicatia? Nu vine niciodata, iar informatia este eronata. La aterizarea in Romania, care a avut loc pe pista bazei militare Kogalniceanu presedintele SUA a fost intampinat de Basescu. Doar la aeroportul Henri Coanda nu a fost asteptat de formatia completa. Problema este ca in articol nu este specificat acest lucru, nici macar ca o nota de subsol. Nu! Cititorul poate sa inteleaga ce vrea. Asa as fi inteles si eu daca nu as fi vazut evenimentul in direct la televizor. Insa am fost cu o secunda mai inteligenta si l-am observat pe Basescu protocolar asteptand coborarea din avion a lui Bush.

Se pare ca aceste amanunte nu intereseaza, de vreme ce nimeni nu a semnalat greseala. In schimb, cred ca pe mai toata lumea interesa un anumit top, si anume cel al celor mai frumoase femei de la summit. Castigatoare a fost proclamata Mehriban Arif qizi Aliyeva, sotia presedintelui Azerbaidjanului, insa nici Maria Basescu, prima doamna a Romaniei, nu a fost trecuta cu vederea, fiin d chiar preferata lui Bush. Pintre cele mai atragatoare femei ale summit-ului mai putem trece in revista pe Dora Bakoyannis, ministrul de externe al Republicii Elene si chiar pe soprana Alexandra Coman, logodnica ministrului de externe al Romaniei, Adrian Cioroianu.

Ca si concluzie, s-au analizat mai mult subiecte cum ar fi copacii plantati, florile care au crescut peste noapte pe proaspat spalatele bulevarde bucurestene, numarul cainilor adunati si dusi departe, din calea coloanelor oficiale, aripile de la "Air Force One", despre ce si cum a mancat fiecare demnitar si cine cu cine a avut o intrevedere intre patru ochi, neoficiala. Cert este ca tabloidele romanesti si-au indepinit cu varf si indesat indatorirea de a informa cititorul avid de mondenitatile summit-ului, cu "perieri" profesionale si minciuni "cu mot in frunte".

Istoria "Civilizatiei Strazii"

Capitolul I: Gentilete fara batranete si viata fara de nesimtire

Noua, fetelor, ni se pare cateodata, daca nu mereu, absurd sa mai visam cu ochii deschisi la feti-frumosi cu mot in frunte, la cei care se poarta cu manusi, ofera o floare fara un motiv exact si fara substraturi de alta natura si iti soptesc vorbe frumoase de la sine putere.
Am patit ceva...e ridicol sa spun "am patit", dar, cum pare de domeniul fantasticului, prefer sa-i zic asa si sa va las pe voi sa decideti daca am dreptate sau nu. Era o zi de luni insorita, prima dupa o saptamana si ceva, cred, de ploi dupa ploi si iar ploi si friggg... Deci, cum spuneam, era luni si am zis ca ar fi momentul ideal pentru o plimbarica pana in Supercopou cu Manuelita, coega mea de suferinta, nu de alta, dar trebuie sa profiti de vreme, ca nu stii ce-ti pregateste...Ei, am ajuns la un magazin, ne-am umplu vreo doua plasute cu de-ale gurii si am plecat zburdalnice inspre casa, faceam consemnari asupra starii vremii, soaele ne mangaia chipurile crispate dupa atata intunecime si vorbeam...
Vorbeam atat de mult, incat ne-am dat seama tarziu ca in palavrageala noastra am uitat lucrul esential... "vai, draga, nu ne-am luat Cola, ce ne facem?!" Noroc pentru noi, in cale mai era un magazin, ce-i drept ascuns, dar exista! ne-am indreptat pasii rapid spre magazinasul cu pricina si bucuroase am comandat licoarea vietii, cea fara de care ziua nu mai avea nici un sens. Nici nu stiam ce avea sa se intample! Eram noi doua si cu vanzatoarea, trei. Putin, ziceam...Si cum gandeam eu ca suntem prea putine, chiar si pentru un magazin atat de mic, intra un domn de varsta o treia, sau, cum ar zice el cu eleganta-i caracteristica, in floarea varstei. Respectuoasa, zic un Buna ziua pe varful buzelor, pentru ca il stiam. Mi-a fost mentor in primul an de studentie si de atunci stiam cu totii cu cata eleganta si gentilete se poate purta un barbat. Ei bun, ne-a mai demonstrat o data ca, pe vremea bunicii, barbatii erau altfel. Dupa o serie de politeturi si intrebari de complezenta, a facut un gest care ne-a lasat cu gura cascata si pe mine, si pe Manuelita mea si cel mai tare pe biata vanzatoare, care ramasese de-a dreptul frapata. Ne-a aruncat un "Tineti, fetelor, ca sa aveti o zi mai frumoasa!" si cu zambetul pe buze ne-a oferit cate un fruct.
Nu pentru ca nu am fi avut posibilitatea financiara sa ne cumparam acel fruct ne-a bucurat gestul sau, nu pentru ca atitudinea lui parinteasca ne-ar fi facut sa consideram gestul ca pe unul la locul lui, ci pentru ca ne-a demonstrat ca civilizatia strazii este compusa nu numai din don-juani, smecherasi si tupeisti, ci si dintr-o mica, dar importanta categorie: cei cu eleganta in purtare, rafinament si finete.

Va multumim, domnule profesor, pentru inca o lectie de viata!