luni, 31 martie 2008

Interviu cu un "bampir"

Ionica, zice el, este "bampir". Striga sus si tare ca nu se teme de nimic si ca va trai o vesnicie prin ceea ce face. Numara victimele si le trece cu satisfactie pe lista cu realizari profesionale.



Reporter: Vrei sa explici ce intelegi tu prin bampir?Ce este el si cu ce se ocupa?
Ionica:
Pai, stai sa-ti expic...Bampiru' se este ala de umbla si da cu solutie d'aia de omoara bazdaganiile cerului. Stii tu, insescte d'astia! Adica bampirii se este aia de vine la usa oamenilor si da cu apa otravita sa extermineze gandaci si altele insescte, tantarii, floturi sau moalii. Mai se este bampir ala de zboara cu aveonu' si arunca de sus insescticid d'ala sa scape popolatia de invaziunea de mustii sau tantari din vara.

R.: De ce tocmai bampir? De ce nu altfel?
I.:
Pai, tantarul face ce facea vampiru' inainte...bea sangele oamenilor. Am zis ca se potriveste cuvintele, si ca sa fac o ritma, sau cum se zice, am zis sa le potriveste si eu putin, sa se sperie orataniile. Altfel, nu s-ar fi mai inteles rostu' meseriei.

R.:
Care sunt riscurile meseriei tale? Crezi ca ar reprezenta cineva sau ceva o amenintare pentru tine?
I.:
NU! Io nu ma tem de nimeni si de nimica. Soareci, sobolai sau ce-o fi ele, le vin de hac fara grija. Eu, de cand lucrez in meseria asta, nu am vazut ceva care sa-mi faca rau. Ma cheama oamenii, dau cu solutie de insescticid sau pestiscid, cum s-o chema si plec. Nu stau acolo, ca nu face bine sa inhalesti vaporu'. Asa le zic si lor, sa plece, sa nu inhaleasca aeru' cu otrava. Nu am riscuri in meserie, nu ma tem de nimica.

R.:
Ai vreo asteptare, speri sa avansezi in functie cu trecerea timpului?
I.: Ce voiesc eu se este sa fiu patron si eu ca tot omu', sa nu mai sun la usa omului sa se sperie de mine ca de ciuma, ca eu vin sa-i fac un bine. Vreau sa stau in aer liber, sa dau cu insescticid prin livade si gradine, sa ma lupt cu sobolai. Pe ei am eu boala! Ei sunt bucuria mea cea mare!



R.: Care este cea mai mare dorinta a ta pe plan profesional?
I.:
Pai, in primul rand,vreu sa prind un guzganoi, un potcan din aia mare si gras. Am sa-l impaiesc si-l pun trofeu pe parete, sa vada lumea cam ce om cu dizinsesctia sint eu. Ca eu stiu sa-mi fac meseria, nu ca altii care stropeste oleaca si ei si gata.

R.: Prezinta-te pe scurt. Doua-trei cuvinte!
I.:
Rapid, disinfectant si ambitiost.

R.: Ce-ti place cel mai mult sa faci?
I.:
Sa prind guzgani, mai ales pe aia de le zice rozalii, am vazut io la tilivizor, da' n-am apucat sa prind si eu unu'. Mama-mama, ce de bani faceam cu el! Asa, doar trei-patru cobai, acolo, i-am dus la Amplicilina es a si am facut bani. Da-s buni aia, sa stiti!

R.: Ca incheiere...
I.:
Pazea, potcan, moalie, flotur sau ce-oi fi, ca vine omu' cu disinsesctia!

Acum, Ionica pleaca la treaba. Zice el ca lipsa lui va duce la dezastru. Spor la treaba, Ionica! Si sa ne anunti si pe noi daca mai prinzi ceva...si cu cat dai bucata!

vox pop - Jurnalisti "tonomati"

Jurnalistii sunt, mai nou, "tonomati", cel putin asa zice presedintele Romaniei. Pareri, pareri, pareri...

R: Presedintele Basescu a adus noi acuzatii la adresa jurnalistilor romani, numindu-i, de aceasta data "tonomat". Credeti ca are dreptate?


M (23 de ani): Am auzit de afirmatiile lui si chiar nu pot face legatura ntre jurnalisti si un tonomat. Nu am putut intelege la ce se refera, tinand cont de faptul ca, de obicei, acesti oameni chiar isi fac treaba. Nu le poate comada nimeni ce intrebari sa puna la o conferinta, spre exemplu, sau intr-o situatie de criza. Normal ca se discuta subiectele pricipale intr-o redactie, ceva, dar eu cred ca fiecare jurnalist trateaza problema in stilul sau si dupa cum percepe el acel subiect. Sunt si exceptii, dar ele intaresc regula, de obicei.

A (40 de ani): Eu l-am inteles pe Basescu atunci cand a atacat presa. Era si normal sa ia o pozitie fata de atitudinea jurnalistilor cu privire la fiica sa. Orice parinte ar lua apararea copilului cand ar vedea ca ii este amenintata imaginea, din orice punct de vedere posibil. Aici este vorba de instinctul parintesc, el nu alege cand sa se manifeste. El este prezent mereu si nu conteaza cine si ce reprezinta acel parinte, ci iese la suprafata de fiecare data cand copilul este atacat. Asa ar face orice parinte si eu in mod sigur as proceda cel putin la fel, daca nu si mai aprig. Si intr-adevar, jurnalistii scriu textele dupa cum comanda patronatul, in functie de afinitatile politice din acea redactie sau televiziune sau orice ar fi ea. De fapt, nu cred ca exista libertatea aia de exprimare la care visau ziaristii dupa Revolutia din '89. Astazi totul se face la comanda!


G. (31 de ani): In unele cazuri mai are dreptate si Basescu asta. Ca prea se iau de el si de familia lui jurnalistii din Romania. Bine, acum mai exagereaza si el si cateodata ataca prea tare, arunca niste cuvinte fara sa le gandeasca in prealabil...parca nu ar avea consilieri omul asta! Insa in cazul asta a cam gafat, pentru ca nu poti spune ca toti jurnalistii sunt comandati de sus, de la centru. Normal ca unii tin prea mult cont de parerea conducerii si in cazul asta prefera sa scrie articolele la comanda, dar unii chiar stiu sa isi faca treaba cu seriozitate si integritate. Are si nu are dreptate, in cazul de fata. Nu stiu cat de corect a fost ca el, ca presedinte al tarii, sa ia o pozitie atat de radicala si sa-si apere fiica, folosindu-se de calitatea sa de tata si nu de cea de presedinte, asa cum a afirmat ca face. Probabil ar fi trebuit sa fie mai rezervat, dar fiecare cu consilierii lui...

marți, 11 martie 2008

The Painted Veil - adulter in trei etape

Uneori, cea mai lunga calatorie este distanta dintre oameni



The Painted Veil, sau, tradus in romana, Valul pictat este ecranizarea romanului cu acelasi nume, scris de Sommerset Maugham. Aparut in 2006, filmul are la baza povestea unei casatorii lipsite de pasiune intre promitatorul doctor bacteriolog Walter (Edward Norton) si tipica burgheza londonoza Kitty (Naomi Watts), ferita, datorita modului sau luxos de viata, de greutatile vietii.
Povestea incepe in Londra si se termina cu moartea lui Walter in China, din cauza holerei si vorbeste despre o sotie care recurge la dulter si despre un sot care isi traieste razbunarea aducandu-si sotia in Mei-tan-fu, un orasel cuprins de o epidemie de holera.
Filmul parcurge maturizarea eroinei principale, Kitty si infiriparea unei povesti de dragoste intre aceasta si sotul ei. Deci, avem trei cadre: pre-adulter, adulter si post-adulter. Desi se casatoreste fara a iubi, isi inseala sotul si totusi, obligata de imprejurari, il insoteste pe acesta in satul Mei-tan-fu, unde doctorul se oferise voluntar tocmai pentru a se razbuna pe sotia infidela. Desi o iubeste, hotaraste sa se razbune pe ea intr-un mod meschin, punand-o fata in fata cu realitatea in care traia, dar pe care nu o cunostea traind retrasa in coconul ei luxos.
Parerea mea este ca intre cei doi ar fi fost imposibil sa nu se nasca o poveste de iubire in oraselul cuprins de holera. Erau singurii doi albi, frumosi si vorbitori de liba engleza de acolo. Desi Kitty radea de o chinezoiaca pentru ca isi iubea sotul pentru ca era un om bun: "De parca vreo femeie iubeste un barbat pentru virtutile sale", in final ajunge sa se indragosteasca de bunatatea, puterea si curajul sotului.

O ecranizare deosebit de frumoasa, atat scenariul, cat si regia sunt excelente, Edward Norton si Naomi Watts joaca surprinzator de bine si, per total, atmosfera acelor ani este recreata foarte aproape de realitate. Muzica filmului, compusa de Alexandre Desplat, este absolut superba si creeaza cadrul necesar desfasurarii actiunii.
Romantic, dar nu siropos, istoric, dar fara a se pierde in amanunte, dramatic, dar fara a fi dus la aspecte extreme, The Painted Veil este filmul ideal pentru o seara in doi, in fata ecranului, de orice natura ar fi acesta. Mesajul transmis este unul simplu, dar profund: dragostea vine de unde nu te astepti, chiar de langa tine...

Calatoria cea mai grozava poate fi distanta dintre inimi...

duminică, 9 martie 2008

Vasilica este un copil rau

"El s-a urcat pe o scara sa strice cuibul randunelelor. Dar a patit-o! Dumnezeu l-a vazut si i-a tras scara. Saracul nu s-a mai putut bucura de vacanta..."
Cam asa se tin mai nou orele de educatie crestineasca si prea-bisericeasca in scolile romanesti. Nu ar fi o problema, daca lucrurile ar fi expuse asa cum sunt in fata unor "mititei" mai mari, cel putin de clasa a cincea - a sasea! De ce, dom'le, trebuie copilul meu, de sapte-opt anisori, bobocel si proaspat invatacel sa stie ca Dumnezeu este, de fapt, razbunator?! De ce ar trebui sa se teama Stefanel sa mai faca vreo boroboata?
Ei, cum se poate trece inca un capitol la romanul "Traim in Romania si asta ne omoara tot timpul"?!? Numai stai sa vezi...Iei un dascal de religie, il aduci intr-o scoala primara si-l pui sa-i invete pe mititeii din clasa intai (sau a doua) cum sta treaba cu Doamne-Doamne, cine conduce lumea, de unde o conduce el si ce poa' sa faca. Ei, fa tu experimentul asta si-ai sa vezi, dragule, de ce nu mai vor parintii sa puna pe altul sa faca educatie religioasa. Cand puiutul de om ar trebui sa stie de ingerasi cu aripioare, de coronite aurite care plutesc deasupra capului si de sfinti cu puteri tamaduitoare, el invata despre cum Doamne Doamne, la care se roaga in fiecare seara inainte de somn, ca de fapt este seful ala rau, care te urmareste si-ti da una peste cap la prima gafa...
Pai cum, dom'le, sa mai faci tu educatie crestineasca in scoli daca dascalii arunca amenintari cica din partea Celui de Sus?!
Daca nu ma credeti, cititi un manual de religie si veti afla cum citeste Stefanel despre Vasilica cel rau, care a cazut de pe scara si a stat in spital pentru ca Doamne-Doamne i-a tras scara pe care se urcase pentru a distruge cuibul randunelelor!

luni, 3 martie 2008

Primavara se poarta "pejos"-ul!

Primavara aceasta se poarta rosul, pantofiorii retro si "pejos-urile". Daca despre rosu si pantofiori cam stie toata lumea, ma simt datoare sa explic si exemplific pejos-ul.
Asadar, pejosul este ultimul model scos pe piata de cunoscuta firma de autoturisme Pegeot, in parteneriat direct cu R.A.T.P. Iasi. La ce foloseste acest model si cum a ajuns sa fie asa de cunoscut? Pai, sa spunem asa...de fapt, ultra-modernul "pejos" a aparut in Romania si in lume cu multa vreme in urma, insa a suferit o perioada de declin...asadar, cunoscuta firma a decis relansarea pe piata a acestuia sub o alta forma si prin alte metode. De aici, si parteneriatul cu R.A.T.P. Iasi.
Din surse confidentiale am aflat ceva si am decis sa va impartasesc si voua...parteneriatul dintre cele doua mai sus mentionate are la baza zicala veche din popor cum ca: "mersul pe jos face piciorul frumos!" si au decis sa vina in ajutorul romanilor, oferindu-le un stil de viata sanatos.
Printre modificarile aduse noului model putem trece in revista: supra-aglomeratia din mijloacele de transport in comun, numarul foarte redus de locuri, frecventa scazuta a autobuzelor, maxi-taxi-urilor si tramvaielor, pretul mare al unui bilet de calatorie, dar si "bradigarzii" ce patruleaza si verifica bunul-mers al lucrurilor.
Daca de unele dintre modificarile mai sus mentionate nu putem spune mare lucru, exista una care trebuie explicata si exemplificata mai pe indelete: fenomenul "bradigarzii'. Umbla in gasca de cate trei, sunt inalti, destul de in putere si spun mereu acelasi lucru (parca ar fi roboti): "biletele la control". Da, v-ati dat seama despre ce vorbesc: controlorii RATP Iasi.Cu un curaj ce da in tupeu, cu nistre mutre ponosite, plictisite si amenintatoare uneori, iti zambesc "cald" cand te prind in neregula. Dupa o serie lunga de mistocareli de cartier, aluzii indecente in cazul domnisoarelor bine si a privire lunga la gen "inca un fraier pe care l-am prins", cer un act la control, de parca ar fi de la Militie. Te intidmideaza, vad ca te peirzi, te inconjoara toti trei ca niste hiene infometate si arunca o vorba: "amenda de la un milion in sus sau doua sute pe loc". Oameni buni, dar e o avere doua sute de mii in zilele noastre! Saracii nu sunt la curent cu "noile" reglementari ce tin de moneda nationala?! Baieti, s-au taiat patru zero-uri de la coada! Bun, in fine, te certi, te zbati...intr-un final iti dai seama ca nu ai ce face si le bagi in buzunar, pe sub mana, doua hartii a cate zece lei fiecare si pleci spasit, crezand ca ai scapat usor!
Nu, nu ai scapat usor! Aici incepe maniluparea, de fapt! Te supara o data, te uimesc a doua oara, a treia oara te ingrozesc de-a dreptul si te lasa fara niste banuti in portofel si te gandesti asa: "da' oare pe-jos ce are? A venit si primavara, oasele se dezmortesc, mersul pe jos face piciorul frumos..."
Asa ca te duci frumusel, rupi abonamentul sau biletul si iti cumperi propriul si personalul "pejos", cu care mergi cand si unde vrei, ca de limuzinele autohtone de tip Mercedes te-ai saturat o iarna intreaga!